OASPEŢI la „SATIRICON”. UN EPIGRAMIST MAI APARTE: GEORGE ZARAFU – la 80 de ani

Profesor şi editor, poet şi excelent sculptor în lemn, redactor, dar mai ales epigramist, prin felul său de a fi şi prin tinereţea spiritului prezent permanent, dl. George ZARAFU este un „umorist pur sînge, un neînfricat combatant pe frontul unei lupte ce nu cunoaşte repaos, al cărei scop este perfecţionarea umană” (G.Corbu). Activînd în cadrul unor edituri, cum ar fi Editura pentru Literatură sau Editura Creangă, ambele în Bucureşti, omul de cultură G. Zarafu a avut posibilitatea să intre în relaţie directă cu mulţi scriitori şi alţi oameni de cultură, cu care a realizat un frumos dialog sau schimb de replici. Acestea le găsim în volumul sugestiv intitulat „Lumea prin care am trecut” (o lume a literelor şi a literaţilor), prin care, cred că şi-a pregătit aniversarea din 5 mai 2013. Despre sine, la 70 de ani, spunea:

Am ajuns cu greu aici,

C-am avut o soartă grea,

Am plătit pe verbu – a fi

Mult mai mult ca pe- a avea.

Remarcă valabilă şi azi, la 80 de ani. Ca epigramist, dl.George Zarafu îşi are originile în

Sfînta treime a epigramiştilor

Eu mi-am ales spiritual model

Pe marele, latinul Marţial,

Pe Cincinat – juristul jovial

Şi pe degustătorul Păstorel.

Printre nenumăratele nume de autori reţinuţi în carte, se regăsesc şi clujenii: Barbu Bălan, Mircea Matcaboji, Ioan Pop, Vasile B. Gădălin, dar şi regretatul Traian Brad, fostul director al Bibliotecii Judeţene „O.Goga” Cluj, căruia i-a dedicat un catren, semnificativ pentru noi:

Scriitorului bibliotecar Train Brad, implicat în Festivalul de epigramă de la Cluj

Trunchiuri de pădure cad,

Da-n judeţul Cluj, bag sama,

S-a păstrat măcar un Brad

Să susţină epigrama.

E un adevăr trist. Traian Brad a fost singurul care a susţinut epigrama clujeană şi Cenaclul „Satiricon” încă de la înfiinţarea acestuia în 1979. Toate persoanele care i-au urmat la conducere, după decesul său în 2002, sub diferite pretexte, nu au mai susţinut această activitate.

Dacă în urmă cu cinci ani, epigramele d-lui G. Zarafu însumau circa 4000 de creaţii, azi, cu siguranţă mai putem adăuga 1000 (ştiindu-i verva şi spontaneitatea deosebite), însemnînd „o producţie copleşitoare ca număr şi substanţă ideatică”. (G. Corbu). Pe lîngă volumele personale, dintre care amintim doar cele mai recente – „Ace la purtător” (2000), „Zarafisme” (2008), „Epigra-mişti cu sau fără voia lor” (1983, în colaborare cu Giuseppe Navarra) se impune şi sublinierea altruismului său, manifestat prin sprijinirea debutului mai tinerilor confraţi, dar mai ales îngrijirea unor ediţii ale operelor a doi mari corifei ai epigramei româneşti: Cincinat Pavelescu şi Al. O. Teodoreanu (Păstorel), la care se adaugă Antologiile de epigramă, cea mai recentă fiind cea din 2005 şi reeditată în 2007, alături de George Corbu şi Valerian Lică. Tot domniei sale îi datorăm o Antologie de epigramă politică sau primele cărţi de epigramă şcolară, dintre care o amintim pe cea scoasă împreună cu Giuseppe Navarra: „Bolduri cu imbolduri”, Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1975, din care cităm doar:

Definiţia notei 4

Cine-l face scăunel

N-o să poată sta pe el,

Cine-n catalog îl are

Are numai zile-amare!

Tot în această direcţie s-ar putea înscrie şi o altă linie dominantă a activităţii domniei sale: colaborînd la mai multe reviste cu profil diferit de cel strict literar, cum ar fi „Rebus”, „Almanahul Rebus”, „Agricultura”, în fiecare număr a publicat pagini de epigrame ale creatorilor din ţară, răspîndind, astfel, această chintesenţă de gîndire în rîndul cititorilor, ştiind că în prezent(ul continuu), cărţile de epigramă nu se mai găsesc în librării. Amintirile de la întîlnirile noastre, la festivalurile de epigramă din ţară, sînt dintre cele mai plăcute. Epigramele domnului George Zarafu, devenite zarafisme, erau mult gustate de public şi de confraţi. Dotat cu o memorie fabuloasă, encliclopedicul G. Zarafu recita cu mare uşurinţă, la nesfîrşit, epigrame ale multor colegi, bucurîndu-se de simpatia tuturor şi de aplauze îndelungate şi binemeritate. Fire deschisă, sociabil, ştia să întreţină şi să aprecieze o relaţie de prietenie, fiind preţuit pentru această calitate sufletească. De exemplu, pe volumul „Zarafisme”, pe care ni l-a dăruit cu dedicaţie, scria:

Sincera prietenie,

Care-n viaţă-i un tezaur,

Ca „zaraf” de meserie,

Eu o preţuiesc în „AUR”.

Mulţi au fost cei care i-au dedicat catrene sau chiar epigrame vesele sau mai sobre, dar edificator mi se pare a fi cel pe care şi l-a adresat sieşi:

Mie însumi, botezat Gheorghe

(din Gheorgheos, agricultor)

Mi s-a dat un nume sfînt

De agricultor,

Ca să trag pe-acest pămînt,

Brazde în umor.

Şi aşa şi este.Prin tot ce a scris şi a întreprins, este şi va rămîne un nume încrustat adînc în literatura de specialitate.

Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Epigramiştilor din România, maestrul George

Zarafu a fost sărbătorit de colegii din Cercul epigramiştilor ingineri ING-EPIGRAMA din cadrul AGIR, al cărui preşedinte este Viorel Martin şi, cu siguranţă, va fi sărbătorit de fiecare cenaclu din ţară, fiind o personalitate care merită din plin această atenţie. La ora cînd va bate gongul împlinirii celor opt de decenii de viaţă rodnică şi plină de satisfacţii, alăturîndu-se colegilor din ţară, membrii Cenaclului clujean „Satiricon” îi urează sărbătoritului George ZARAFU o viaţă lungă, în care neliniştea creatoare să-l însoţească mereu, oferindu-i astfel multe împliniri şi bucurii depline.

LA MULŢI ANI!

Silvia POPESCU