Oare ce ar trebui să facă un primar?

VIOREL DĂDULESCU

Această campanie electorală a demonstrat încă o dată că mai toţi politicienii ţării nu sînt în stare să propună un program sau măcar un singur proiect viabil. (Spun toţi politicienii, fiindcă este evident că şi cei care s-au declarat independenţi au fost candidaţii, mai mult sau mai puţini mascaţi, ai unei formaţiuni politice sau ai alteia, aşa cum s-a întîmplat şi în Cluj-Napoca, unde Octavian Buzoianu a fost “susţinut” de PSD şi ALDE.)

După interzicerea “mitei electorale”, în lipsa găleţilor, pixurilor, brichetelor sau a butoiaşelor din plastic pentru murături, dăruite cu generozitate potenţialilor alegători, argumentele candidaţilor s-au redus la declaraţii de principiu, de genul “eliminăm corupţia” sau “creem noi locuri de muncă” ori la necesităţi evidente, cum ar fi asfaltările sau spaţiile verzi – proiecte “eterne”, rămase nerezolvate de ani şi ani, parcă tocmai pentru a putea fi folosite într-o altă campanie electorală. Din păcate, nici un proiect nu a fost formulat clar, de la cap la coadă, prezentîndu-se atît necesitatea realizării lui, cît şi sursele de finanţare.

În schimb, nu lipsesc tot felul de aberaţii fantasmagorice, cum au fost – ca să limităm discuţia la oraşul nostru – metroul, tunelul pe sub Feleac, telegondola sau Someşul navigabil. Şi asta în condiţiile în care un pod peste Şomeş este dărîmat pe jumătate (cel din spatele cinematografului “Florin Piersic”), oraşul – care se doreşte capitală europeană a culturii – nu are un sediu pentru Filarmonică (aşa cum promitea Boc la alegerile anterioare) sau, ca să ne gîndim a treburi ceva mai simple, sistemul de canalizare dă pe de lături la prima ploaie mai adevărată. Nici clădirile din centru nu arată prea bine (tot în pofida promisiunii de refaţadizare a lui Boc), traficul din oraş este sufocat în fiecare zi, Spitalul Regional de Urgenţă există doar în visele pacienţilor şi, eventual, ale medicilor, drumul spre Floreşti este blocat în fiecare dimineaţă, iar tramvaiul nici pe planşele proiectanţilor nu ajunge pînă acolo. Şi altele, şi altele. În schimb avem ghivece penibile din beton pe marginea străzilor înguste din oraş, care, înafară de a îngreuna circulaţia, au rostul de înghiţi bani pentru panseluţe care sînt furate apoi cu promptitudine, avem gărduleţe metalice care mărginesc gardurile verzi de pe lîngă blocuri, avem statui şi monumete penibile (cele mai multe moştenite din timpul lui Funar) şi mai avem, din loc în loc, fragmente din piste de biciclete, multe amplasate direct pe trotuare, spre marea satisfacţie şi a bicicliştilor şi a pietonilor care, astfel, se deranjează reciproc cu mult succes.

Ce-i drept, în oraş s-a mai făcut cîte ceva, dar cu greu se poate spune că acestea se datorează unei administraţii sau alteia, ci mai degrabă mersului firesc al lucrurilor. Sistemul privat de sănătate, atît cît este el, s-a dezvoltat singur. Universităţile au continuat să crească şi să furnizeze absolvenţi, unii chiar şi de bună calitate. Dovadă este şi avîntul industriei de IT. Şi zona de servicii s-a dezvoltat şi, ca urmare, spaţiile de birouri s-au înmulţit exponenţial şi încă există cerere pentru mai multe.

Nefiind – după cum s-a văzut – capabilă să propună ceva viabil, poate că ceea ce ar trebui să facă administraţia locală ar fi chiar ceea ce se spune în atît de multe declaraţii sforăitor – propagandistice: să “asculte vocea cetăţeanului”. Să observe ce se dezvoltă în oraş şi să încerce să susţină, dacă poate, direcţia respectivă. Şi, mai ales, să nu-i încurce pe cei care doresc şi pot să facă ceva.