O propunere nevinovată

RADU VIDA

Geanpedrone. Italiano vero, vorba cîntecului. Giacomo pe numele lui mic. Mic de tot. Sau cel puţin aşa-l striga mămica lui, cînd se juca cu… ce vreţi dumneavoastră. Numai în nisip să fie. Omul a crescut şi a ajuns comisar regional pentru probleme ecologice.

Nu-l cunosc. N-am avut nimic cu el. Pîn’ s-a obrăznicit. Da’ rău de tot!

Povestea începe cu pretenţiile Uniunii Europene, care obligă ţările aflate în rahat (la propriu) să iasă de acolo. Şi, printre altele, s-a… dat şi la gropile de gunoi ale Italiei. Mustrări, observaţii, atenţionări, amenzi… Scandal cît… Liguria. Şi nu numai. În această regiune, (de-i zice Piemonte, în nord-vestul Italiei, pe dreapta, că pe stînga întotdeauna-i un WC public) nu se mai acceptă situaţia. Şi, din 31 decembrie a.c., se vor închide toate gropile de gunoi.

Disperare!

Şi ce credeţi că a fătat mintea lui cea mică, a lui Giacomo (de… Tur M’apuci). Să păcălească vigilenţa cu un contract temporar. I-a găsit de fraieri pe cei din regiunea Emilia Romagna. Aici se duc zilnic 200 de tone de gunoi menajer din Liguria cea Vestită. Dar, zice feciorul lui Geanpedrone, situaţia-i temporară. Şi a găsit soluţia definitivă. Să-şi ducă jegul diurn, începînd cu 2016, în România. În gropile noastre, cum ar veni. Iar la ei să rămînă eco, bio şi sulfo… cu alte cuvinte. Ei să… geamă sub palmieri. Şi noi să mestecăm. Tot. Şi să şi spunem că ne place!

Evident că trebuie ca şi autorităţile române să fie de acord cu asemenea imbecilitate. Numai că, aşa cum ne-am obişnuit, ai noştri sînt ca brazii, acolo unde nu trebuie. Iar în situaţii grave, cum ar fi aceasta, se dau pe brazdă. Ne-au mai adus şi nemţalăii nişte… radioactive, de nu mai ştim nimic de ele. Şi alţii au dosit prin porturile dunărene tot felul de mizerii, care – atenţie! – la ei nici că se pune problema să fie stocate. În cazurile ghicite, presa a făcu oarişce scandal, după care, totul a murit! Şi – cine ştie?! – dacă nu ne umplem de bube şi nu ştim de unde…

Pentru a rezolva paşnic acest diferend, să-i spune, am o propunere, în două subpuncte, tot atît de nevinovate, cred, ca şi ale lui Giacomo. Acolo, unde-i el, să ducem noi mizeria pe care o producem. Şi să punem totul în faţa geamurilor lui. Parfum de lavan…dulă! Şi cînd perimetrul casei lui nu mai ajunge, să încercăm şi pe la vecinii din Liguria. Promitem să selectăm roşiile de resturile supei de fasole, hîrtia menajeră de hîrtia igienică şi chiloţii rupţi în fund, pe care i-am primit drept ajutoare în ‘89, de anticoncepţionalele expirate, tot made in Italy.

În paralel, propunem o comisie numeroasă de ecologişti şi comisari de mediu, înfrăţiţi sub acelaşi steag maro spre negru desfăşurat, să se deplaseze în Cizmă. Pe banii lor, desigur. Echipa va avea sarcina patriotică de a împărţi picioare, acolo unde cred de cuviinţă, tuturor celor care, cu mintea şi sufletul, au fost alături de comisarul lor drag, Giacomo de Geanpedrone.

Nu de alta, dar şi noi avem mari probleme cu gropile noastre de gunoi. Şi putem invoca articolul acela de acum 2000 de ani, cînd nechemaţi, armatele romane au venit pe la noi. Şi, pe lîngă că au jefuit, siluit şi omorît, şi-au mai lăsat şi gunoaiele pe meleag. Iar eu, umilul scrib al acestor rînduri, mă angajez ca Advocatus Diaboli, demonstrînd că fratele Giacomo are mari probleme cu candidatura la canonizarea din Ceruri.

Dacă nu şi e Pămînt.