O obsesie a lui Trump care are un cost pentru democrație

The New York Times

Cerând măsuri pentru a aborda integritatea procesului de vot, președintele Trump a continuat să reia disputa privind înfrângerea sa electorală din 2020, găsind totodată modalități de a pune sub semnul întrebării rezultatul din 2026, relatează Peter Baker.

Președintele Trump a folosit multe cuvinte alarmante în timp ce li s-a adresat americanilor despre amenințările la adresa integrității alegerilor din Statele Unite: „Statul paralel.” „Trucate și furate.” „Complotând.” „Manipulare.” „Corupt.” „Fraudă.” „Mușamalizare.”

Dar mesajul esențial pe care a dorit în mod clar să-l lase publicului a fost acesta: el nu este un învins, indiferent de rezultatul alegerilor din 2020. Au existat forțe obscure care au acționat pentru a-l împiedica. Iar dacă partidul său pierde alegerile de la jumătatea mandatului din această toamnă, a sugerat el, este posibil ca nici acel rezultat să nu fie unul cinstit.

Discursul lui Trump, rostit în prime time din East Room-ul Casei Albe, a fost un spectacol uluitor, prezentând un președinte hotărât să convingă țara că alegerile nu pot fi de încredere, cel puțin nu acelea în care el sau aliații săi nu obțin victoria. El a invocat documente declasificate selectiv pentru a face afirmații senzaționale despre vulnerabilitățile sistemului electoral, deși nimic din ceea ce a dezvăluit nu a demonstrat că vreun rezultat a fost efectiv modificat.

Acest demers a evidențiat cât de mult a ajuns Trump, în al doilea său mandat, să fie obsedat de reluarea disputei privind alegerile din 2020 și de găsirea unor modalități de a pune sub semnul întrebării alegerile din 2026. În cele 18 luni de când s-a întors la putere, el a numit negaționiști ai rezultatelor electorale în funcții-cheie, a încercat să schimbe regulile pentru a face votul mai dificil, a confiscat registre electorale în încercarea de a-și demonstra teoriile conspirației și a înlăturat funcționari care au investigat eforturile sale de a răsturna înfrângerea electorală de acum șase ani.

„Seamănă puțin cu căpitanul Ahab din «Moby Dick»”, a spus Trevor Potter, fost președinte republican al Comisiei Electorale Federale. „Este pur și simplu fixat pe afirmația că nu a pierdut alegerile din 2020. Psihiatrii de fotoliu pot spune că nu suportă să piardă, că nu poate admite niciodată că a pierdut ceva. Dar este clar că acest lucru a devenit o parte importantă a psihicului său și, într-un anumit sens, o parte importantă a acestei administrații.”

La un anumit nivel, potrivit persoanelor apropiate lui, fixația lui Trump de a rescrie istoria anului 2020 este despre alinarea orgoliului rănit al unui om care, prin natura sa, refuză să admită vreodată că a pierdut ceva. El a transformat într-un test de loialitate pentru oricine lucrează pentru el acceptarea, sau cel puțin necontestarea, minciunii că el a câștigat atunci, și nu Joseph R. Biden Jr.

Trump a autorizat investigații pentru a reexamina numeroasele sale afirmații care au fost anterior demontate, anchete care par să urmărească nu aflarea adevărului, oriunde ar duce faptele, ci găsirea unor dovezi care să-i susțină propriile convingeri nefondate. Este greu de imaginat că ar accepta o investigație care ar concluziona că a pierdut în mod corect și cinstit.

Dar, deși o parte din acest demers privește înapoi, el privește și înainte. Cu Trump profund nepopular, potrivit sondajelor — doar 37% îi aprobă activitatea în cel mai recent sondaj Washington Post-Ipsos — partidul său riscă o înfrângere severă în alegerile pentru Congres din noiembrie. Astfel, Trump pare hotărât să creeze de pe acum premisa care, în cel mai modest caz, ar putea explica o eventuală înfrângere și, în cel mai grav scenariu, după cum se tem criticii săi, ar putea justifica o intervenție directă menită să schimbe rezultatele.

„Este abordarea standard de a pune sub semnul întrebării regulile jocului electoral atunci când mulți lideri autoritari cu tendințe populiste se simt amenințați de nepopularitatea lor în sondaje sau atunci când rezultatele îi declară învinși la urne”, a spus Pippa Norris, care predă științe politice la Universitatea Harvard de trei decenii și a fost directoarea fondatoare a Election Integrity Project. „De fapt, acesta este un laitmotiv pe care președintele îl folosește de mai bine de un deceniu.”

Aliații lui Trump insistă că el are motive întemeiate pentru investigațiile sale privind presupusele conspirații electorale, susținând că democrații, presa, funcționarii de carieră și guvernele străine aveau toate motive să încerce să-l împiedice să câștige un al doilea mandat și apoi să-și ascundă urmele. Ei spun că un establishment interesat de propriile avantaje își protejează puterea și este nerăbdător să elimine un outsider incomod reprezentat de Trump.

„Președintele crede cu pasiune că a fost nedreptățit în alegerile din 2020”, a declarat Christopher Ruddy, prietenul său și directorul executiv al Newsmax Media, „și cred că este motivat din două motive: să obțină reabilitarea și să prevină viitoare nereguli electorale.”

Însă unii republicani și-ar dori ca Trump să lase în urmă acest subiect, considerându-l inutil din punct de vedere politic într-un sezon electoral în care alegătorii sunt preocupați de costul vieții și de alte probleme apropiate de viața lor de zi cu zi.

Un sondaj Economist-YouGov de luna trecută a constatat că domnul Trump a convins 50 la sută dintre republicani că alegerile din 2020 au fost trucate, însă aceasta este mai degrabă o chestiune de credință în rândul bazei sale de susținători decât în rândul electoratului în ansamblu. În timp ce 66 la sută dintre republicanii care se identifică drept MAGA împărtășesc această opinie, doar 32 la sută dintre ceilalți republicani și numai 23 la sută dintre independenți sunt de aceeași părere.

Incursiunile repetate ale domnului Trump în negarea rezultatelor alegerilor în acest mandat reflectă, de asemenea, schimbarea din cercul său apropiat. În timp ce în primul său mandat au existat voci puternice care i-au spus că afirmațiile sale despre fraudarea alegerilor nu sunt adevărate, cel mai notabil fiind William P. Barr, pe atunci procurorul general, de această dată domnul Trump este înconjurat de consilieri care fie îl încurajează, fie păstrează tăcerea.

„Este clar că nu există nimeni la Casa Albă care să-i poată spune nu; nu există niciun adult în încăpere”, a declarat fosta reprezentantă Barbara Comstock, republicană din Virginia și critică de lungă durată a lui Trump. „Nu-i vor spune: Domnule președinte, ați pierdut nenorocitele de alegeri. De ce facem asta din nou?”

Într-adevăr, persoanele care aspirau la funcții în administrație la începutul acestui mandat au fost întrebate direct în timpul interviurilor de angajare dacă credeau că domnul Trump a câștigat alegerile din 2020. Cei care răspundeau negativ, în general, nu erau primiți în echipă. În schimb, democrații au făcut acum din adresarea aceleiași întrebări candidaților lui Trump în timpul audierilor de confirmare un punct de onoare, lăsându-i să se chinuie să găsească un răspuns sub jurământ care să nu-l supere pe președinte.

„Negați faptul că Joe Biden a câștigat alegerile din 2020?”, l-a întrebat senatorul Mark Warner, democrat din Virginia, pe Jay Clayton, candidatul președintelui pentru funcția de director al serviciilor naționale de informații, în cadrul unei audieri din această săptămână.

„Domnule senator, nu sunt un negaționist al alegerilor”, a răspuns domnul Clayton. „Joe Biden a fost certificat drept președintele Statelor Unite.”

Democrații au observat folosirea cuvântului „certificat”, în loc de „ales” sau „a câștigat”. Acesta a devenit un cuvânt de evitare pentru candidații lui Trump. Nici măcar președintele nu neagă faptul că domnul Biden a fost certificat; el susține doar că nu ar fi trebuit să fie.

Senatorul Jon Ossoff, democrat din Georgia, a încercat să-l determine pe domnul Clayton să răspundă clar. „Cine a câștigat alegerile din 2020?”, l-a întrebat direct.

„Am răspuns deja”, a spus domnul Clayton. „Am răspuns deja.”

„Nu este umilitor să nu puteți răspunde la această întrebare, să fiți nevoit să întrețineți iluziile președintelui?”, a replicat domnul Ossoff.

Concentrarea obsesivă a domnului Trump asupra anului 2020 a fost evidentă și în discursul său de joi seara. În timp ce a lansat afirmații despre atacuri informatice chinezești, alegători înregistrați ilegal și mușamalizări, domnul Trump s-a referit de șapte ori la alegerile din 2020 pe care le-a pierdut, deși fără a afirma explicit că le-a câștigat. Nu și-a exprimat nicio îngrijorare cu privire la validitatea alegerilor din 2016 sau 2024, pe care le-a câștigat.

Și, deși a sugerat că China a intervenit în alegerile de acum șase ani pentru că „voia să pierd”, nu a făcut nicio mențiune despre intervenția Rusiei cu patru ani înainte în favoarea sa. A folosit cuvintele „China” sau „chinez” de 20 de ori și a menționat Rusia o singură dată, ca parte a unei liste de țări care au capacitatea de a pirata aparatele de vot.

De fapt, agențiile de informații americane au concluzionat că, deși China a depus eforturi incipiente pentru a influența opinia publică americană în timpul alegerilor din 2020, în mare parte a rămas pe margine, în timp ce Rusia a desfășurat o campanie amplă și agresivă pentru a-l ajuta pe domnul Trump să câștige în 2016.

Cu puțin mai puțin de 16 săptămâni până la următoarele alegeri, problema presantă este încotro intenționează domnul Trump să ducă această chestiune. El a folosit discursul pentru a anunța că a ordonat F.B.I.-ului și altor agenții să investigheze ingerințele în alegeri. De asemenea, a făcut din nou presiuni asupra Congresului pentru a adopta o lege care să impună dovada cetățeniei la înregistrarea pentru vot și prezentarea unui act de identitate cu fotografie la vot. Însă republicanii din Senat i-au transmis în repetate rânduri că nu există suficiente voturi pentru adoptarea acesteia.

Ideea că domnul Trump ar putea decide să acționeze dacă alegerile nu vor avea rezultatul pe care și-l dorește nu este de neconceput. Într-un interviu acordat publicației The New York Times în ianuarie, domnul Trump a spus că regretă că nu a urmat sfatul consilierilor care l-au îndemnat să ordone Gărzii Naționale să confiște aparatele de vot din statele-cheie pe care le-a pierdut în 2020.

„Țării noastre i s-au făcut pagube uriașe”, a spus el joi seara. „Alegerile noastre au fost lăsate vulnerabile la a fi trucate și furate, iar încrederea poporului american a fost pierdută. Nu putem permite ca acest lucru să continue.”

Întrebarea pentru mulți americani va fi: în cine au încredere?

HINT

„Este abordarea standard de a pune sub semnul întrebării regulile jocului electoral atunci când mulți lideri autoritari cu tendințe populiste se simt amenințați de nepopularitatea lor în sondaje sau atunci când rezultatele îi declară învinși la urne”, Pippa Norris, Harvard

AUTOR

Peter Baker este corespondentul-șef al Casei Albe pentru The Times. El relatează despre cel de-al șaselea mandat prezidențial pe care îl acoperă și scrie uneori articole analitice care plasează președinții și administrațiile lor într-un context mai amplu și într-un cadru istoric.