O nouă provocare marca UDMR

 Pe fondul alegerilor parlamentare din această toamnă, liderii UDMR îşi radicalizează mesajul pentru a-şi capacita electoratul, astfel încât să-şi asigure şi de acestă dată pragul electoral de cinci la sută. În ultima vreme, se poate observa o intensificare a activităţilor de negarea caracterului naţional-unitar al statului român şi susţinerea unor iniţiative separatiste care aduc atingere integrităţii teritoriale a României. O astfel de provocare e pusă în scenă în aceste zile la Cluj-Napoca. UDMR a amplasat în zona dintre calea ferată a Tăieturii Turcului un panou de precampanie cu textul “Salvăm Clujul de Bucureşti”. Sub acest mesaj apare scris un alt text de dimensiuni mai mici: Taxele noastre să îmbogăţească Ardealul, nu Capitala”. De asemenea, UDMR a amplasat un alt panou pe Calea Turzii din Cluj-Napoca, în limba maghiară, în care se susţine denumirea municipiului şi în limbile maghiară şi germană – Kolozsvar, respectiv Klausenburg.

Reprezentanţii Uniunii au declarat că prin acest mesaj se doreşte să se promoveze ideea că taxele încasate de aici trebuie să rămână în teritoriu şi nu să meargă la Bucureşti. Chiar dacă liderii UDMR încearcă să mascheze mesajul, scopul acestei acţiuni nu face decât să se încrie în propaganda separatist-autonomistă. Ceea ce sare în ochii trecătorilor este “Salvăm Clujul de Bucureşti” şi nu cealaltă parte a mesajului scrisă cu caractere mult mai mici. Din păcate avem de a face cu o încercare de reactivarea a aşa zisului concept al “transilvănismului”. Acest curent a fost promovat intens imediat după Unirea de la 1918 iar în ultimii ani anumite cercuri autonomist separatiste încearcă să popularizeze din nou această idee ce vizează izolarea românilor ardeleni de marea lor familie naţională. Adepţii ideii de “transilvanism” încearcă să demonstreze că Transilvania are viaţa sa, istoria sa şi că această regiune geografică este din punct de vedere cultural cu totul diferită de restul României. Adevărul este însă cu totul altul. Acest termen are rolul de a deghiza un program autonomist-secesionist pentru a-i ascunde sub o umbrelă înşelătoare adevărata semnificaţie. Practic “transilvanismul” nu este altceva decît o etapă dintr-un plan mai complex ce vizeză combaterea efectelor Trianonului. Conform acestui plan, în prima fază trebuie realizată autonomia „ţinutului secuiesc”, după care ar urma să se acţioneze pentru autonomia Transilvaniei. În a treia etapă se popune independenţa Transilvaniei, iar în final, al patrulea pas, uniunea Transilvaniei la Ungaria, ca în 1848. Deşi unele voci încearcă să arate că transilvanismul a apărut la sfîrşitul sec. XIX, în realitate acest curent a fost conceput în laboratoarele revizionismului maghiar după 1918 cînd românii din Transilvania şi-au întors faţa către Bucureşti. Curentul a fost promovat intens, cîştigînd teren în rîndul unei părţi a maghiarilor din Ardeal. La acea vreme, românii au avut o rezervă totală faţă de această idee, refuzînd să intre în acest joc.

“Transilvanismul” a fost resuscitat după ’89, iar în ultimii ani se constată o intensificare a propagandei pe această temă.

C.P.