O nouă parte a controversatului film „Maghiarii din România – istorie de 100 de ani”

UDMR a lansat partea a patra a filmului „Maghiarii din România – istorie de 100 de ani’’. Evenimentul a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute la Universitatea Sapienţia din Cluj-Napoca, printre cei prezenţi numărându-se regizorul filmului Vig Emese, jurnalist la Studioul teritorial Cluj al TVR , istoricul ungur L. Balogh Beni şi profesorul Janos Murazi din cadrul Universităţii Sapienţia. Partea a patra a documentarului este intitulată „Dincolo şi dincoace de graniţe- Transilvania de Sud 1940-1944’’ şi se referă la perioada cuprinsă între 30 august 1940 când zona de nord-vest a Ardealului a fost cedată Ungariei horthyste şi anul 1944, când acest teritoriu a revenit României. În film se vorbeşte, printre altele, despre tragedia trăită după 1940 de maghiarii din Transilvania de Sud, zonă care nu a fost cedată Ungariei. „Această divizare a Transilvaniei este fără precedent şi făcea abstracţie de orice punct de vedere pragmatic. Clujul era un centru care asigura existenţa unei întregi regiuni. Turda nu era capabilă să asigure ce făcea Clujul. Spre exemplu, ţăranul din Mănăstireni nu putea trece munţii pentru a-şi vinde produsele la Turda. Pentru el Clujul rămânea magnetul. În aceeaşi situaţie se aflau cei din Săvădisla sau cei din Câmpia Transilvaniei, care anterior gravitaseră în jurul Clujului’’, arată unul dintre istoricii maghiari intervievaţi.
În documentar se face referire la „prigoana’’ la care au fost supuşi maghiarii din Transilvania de Sud de către autorităţile române. „A doua zi după arbitrajul de la Viena, maghiarii de la IAR Braşov nu au mai fost lăsaţi să intre în întreprindere’’, spune un alt istoric. De asemenea, se vorbeşte şi despre „atrocităţile’’ la care au fost supuşi unii dintre maghiari şi despre exodul populaţiei maghiare din România către Transilvania de Nord şi Ungaria ca urmare a măsurilor luate de autorităţile române. În schimb, nu sunt prezentate atrocităţile la care au fost supuşi românii din Transilvania de Nord. Nu se spune în ce au constat atrocităţile de la Ip şi Trăsnea şi nu se aminteşte despre teroarea instituită de horthysti la Huedin, Nuşfalău, Marca, Mureşenii de Câmpie sau Sucutard.

Printre cei care s-au alăturat acestui proiect controversat al UDMR se numără şi istoricul clujean Ottmar Traşcă, cercetător în cadrul Institutului de Istorie din Cluj-Napoca al Academiei Române. Acesta apare în această parte a documentarului cu comentarii despre regimul Antonescu dar şi despre relaţiile dintre Germania nazistă şi România. „Antonescu a mizat pe cartea germană şi încă din prima întâlnire a sa cu Adolf Hitler, deşi a fost avertizat să nu aducă în discuţie problema Transilvaniei, totuşi Antonescu a abordat cu mult curaj această chestiune, iar acest lucru i-a făcut o impresie extrem de bună lui Hitler, care nu-i iubea foarte mult pe maghiari, dimpotrivă avea o repulsie faţă de Horthy. Aceste izbucniri ale lui Antonescu au fost privite cu multă simpatie de către Hitler’’, spune Traşcă. Legat de politica autorităţilor române faţă de maghiari, istoricul clujean menţionează că într-o notă informativă a serviciului secret românesc ar fi apărut o consemnare în care se arăta că Antonescu ar fi spus că „dacă maghiarii omoară un român, atunci românii trebuie să omoare doi unguri’’. „După 1940, măsurile de retorsiune au devenit o armă politică folosită atât de autorităţile române cât şi de cele maghiare’’, a comentat Traşcă.
Precizăm că filmul „Maghiarii din România – istorie de 100 de ani” a fost realizat la comanda UDMR şi este conceput în şapte episoade, materialul pe care se bazează constând într-o serie de interviuri luate unor istorici din Ungaria şi România. Pe lângă istoricul Ottmar Traşcă, printre cei care s-au alăturat acestei ticăloşii ce se înscrie în sistemul de provocări şi maşinaţiuni pe care iredenta maghiară le fac permanent împotriva României se numără şi istoricul Lucian Năstase Kovacs, directorul Muzeului de Artă Cluj.

Cosmin PURIŞ