O moţiune de care nu avea nimeni nevoie

Cum era de așteptat, moțiunea de cenzură „Guvernul Dăncilă trebuie demis! Fără OUG-uri, fără parole de acces şi fără cozi la vot” a căzut. Demersul PNL, USR, PMP şi UDMR, prin care s-a încercat retragerea de către legislativ a mandatului dat guvernului Dăncilă nu s-a bucurat de susținerea majorității parlamentarilor. Adică a 233 de deputați și senatori, cât era nevoie ca moțiunea să treacă. Ca urmare, entuziasmul liderilor partidelor de opoziție din România generat de rezultatele obținute la alegerile europarlamentare a fost spulberat de acest eșec politic. A fost cam ultima șansă a Opoziției să dea jos Guvernul PSD pe cale constituțională. Și asta pentru că începe vacanța parlamentară, apoi vine campania electorală pentru prezidențiale, vin sărbătorile de iarnă, o altă vacanță parlamentară, urmată de alegerile locale. Apoi, o altă vacanță parlamentară, şi abia apoi vin alegerile parlamentare.
De fapt, se știa de la început că șansele de reușită ale moțiunii sunt minime și că liderii politici din Opoziție nu au argumente solide cu care să convingă suficienţi parlamentari să-și dea votul pentru a răsturna Guvernul. Cu toate acestea, susținătorii lui Iohanis au încercat marea cu degetul ca nu cumva să-și atragă critici din partea electoratului pentru că nu fac nimic în urma mesajului transmis în contextul alegerilor și referendumului din 26 mai. Mai direct spus, a fost o pierdere de vreme, acest timp putând fi folosit pentru rezolvarea unor precum cele probleme semnalate chiar în textul moțiuni. Ca exemplu, s-ar fi putut adopta astfel de măsuri încât să nu mai fie nevoie de OUG-uri sau pentru prevenirea cozilor la vot. Numai că, după cum se vede, Opoziţia nu prea este interesată de rezolvarea problemelor de care le invocă, preferând păstrarea lor pentru a le folosi pe post de „gloanțe” în campaniile electorale.
Să luăm, ca exemplu, problema votului cetățenilor români din străinătate. Avem, de ani de zile, discuții legate de faptul că alegătorii români stau la coadă la ora 21 în fața secțiilor de votare și nu pot să-și exprime opțiunea electorală. Cu toate acestea, nu am auzit ca cineva din PNL, USR sau PMP să fi gândit o soluție pragmatică pentru prevenirea acestor situații. Totodată, nu am văzut niciun reprezentant al Opoziției să se lupte în parlament pentru a impune un proiect de lege care să răspundă la astfel de situații.
Dar, pe lângă neputința, bâlbâielile și lipsa de inspirație a Opoziției, moțiunea de cenzură a mai arătat şi cât sunt de „consecvenți” cei din UDMR. După cum știți, liderii Uniunii au fluturat mereu lozinca potrivit căreia ei nu-și trădează niciodată partenerii și că se țin de cuvânt. Într-adevăr, UDMR este consecvent, dar nu în relația cu partenerii români ci doar în raport cu interesele Budapestei. Deși avea un protocol de colaborare cu PSD, UDMR a ales să rupă înțelegerea și să votze moțiunea de cenzură împotriva guvernului Dăncilă. Motivul: cimitirul din Valea Uzului, un scandal fals inventat de Budapesta, pentru a tensiona relațiile dintre români și maghiari.
De altfel, nu este pentru prima dată când UDMR manifestă o astfel de atitudine în relația cu partenerii politici români. În 1995, UDMR a ales să părăsească Convenţia Democrată pe motiv că partenerii din această alianță nu au agreat „Programul de autonomie” lansat de formațiunea condusă pe atunci de Marko Bela. De asemenea, aceeaşi formaţiune a ales, în 2004, să rupă protocolul de colaborare parlamentară cu PSD pe motivul că Ion Iliescu l-a graţiat pe Miron Cozma. Cam acesta este modul în care îşi respectă UDMR cuvântul când e vorba de partenerii politici români.