O momiţă, ceva…

Floarea noastră cea vestită, Margareta de ceva burg acolo, a polenizat. Să nu înţelegeţi cumva că a… polemizat. Nu! A dat din puţinul ei şi s-a lăsat ţucată, până coate, de ambasadorii statelor aflate în Ţărişoară.
Cum se poate aşa ceva?
Păi: am dat fostului rege, Mihai I, bani, clădiri, domenii… Le-am dat lui şi le întreţinem noi. Buuuuun! Să zicem că merită. A făcut fapta vitejească de a abdica şi de a ne lăsa pe mâna ruşilor. Şi… dus a fost! Da’ zice că el a suferit! Acuma, merită şi el o garsonieră tip Elisabeta sau Peleş la… Săvârşin, că nu degeaba a semnat mizeria de la Budapesta. Rege, nu, preşedinte, nici atât! Se poate? De aia a făcut cinci fete-cucuiete?! Omul s-a născut cu funcţia-n sânge, iar sângele nu se decolorează cu una, cu două. Rămâne albastru, chiar dacă hemoglobina supuşilor vertebraţi are culoarea fierului încins. Şi-apoi, nu putem trece peste majoritatea de… 1 la sută din populaţie care asta vrea: mo-nar-hi-e! Restul de… 99 la sută e minciună comunistă şi securistă, totodată.
Cei mulţi, aşadar, prin reprezentantul lor legitim în Camera din faţă a Senatului mai vrea. În consecinţă, Tăriceanu este, aşadar, singurul politician care nu vrea să fure. El dă. Ia de la fostele neveste şi înghesuie în buzunarele monarhistei custodia mai multor milioane de euro. Pentru cheltuielile de bloc, gaz, lumină şi, şi…
Aţi ghicit?
Pentru hrană.
Nu poţi să plăteşti pe faţă pe reprezentanţii cinstiţilor trimişi ai puterilor occidentale. Doar nu-s boschetari, stând cu mâna întinsă după un leuţ, o ciozvârtă, ş.a.m.d. Pe de altă parte, însă, trebuie să te menţii cumva în funcţie. Dai un şpriţ, o fudulie la grătar, o feciorească… Nu, nu direct! Că se ofensează împuţoşeniile lor. Ci speli mâna dreaptă pe care, până mai ieri, o foloseai pentru altceva, şi… Marghit te cheamă! Ot Versoix, nu?
Chiolhanul oferit de MaimajestăţilelordecâtmajestateaSA face parte din obligaţiile familiei regale de a menţine echilibrul puterilor în stat. Şi când a dudălit colonelul Duda, s-a adunat floarea cea vestită a întregului Apus. Şi a răsărit pe scena înălţimilor lor. (Vă putem asigura din surse demne de încredere, că nici unui ambasador nu i-au stat în gât bunătăţile servite din preapuţinul poporului, generos de altfel, prin interpuşi, cu şăfii de la Înaltele Lor Porţi).
Rugăm, pe această cale, pe feciorul Tăriceanului Popescu & susţinătorii, să se mai gândească la asemenea note de plată. Nu se poate să-i lăsăm cu buzele umflate şi făr’ de momiţe, pe cei care, cu atâta generozitate, ne vând patriot-isme explozibile, goioabe pentru duşmanii virtuali ai ţării şi sisteme antitanc pentru cei care vin la noi cu bicicleta electrică! Ş’apoi, mai avem: regi, împăraţi (chiar dacă autointitulaţi), moştenitori ai tronului lui Ştefan, Mircea, Bathory…
Ăştia nu-s… tăt ai noştri?
Radu VIDA