O misiune deloc uşoară: conservarea şi protejarea identităţii naţionale

Cel mai vechi muzeu etnografic din România are de înfruntat numeroase obstacole pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine misiunea de a conserva ce este mai profund pentru acest popor – identitatea culturală şi naţională.

Muzeul Etnografic al Transilvaniei a fost înfiinţat la 16 iunie 1922 iar în prezent îşi desfăşoară activitatea în două secţii: în Palatul Reduta – monument istoric în care s-a judecat Procesul Memorandiştilor (1894) – locaţie unde se găseşte expoziţia de bază şi în Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia”, din Hoia, unde se află secţia în aer liber. Până acum, muzeul a reuşit să tezaurizeze peste 120.000 de documente şi 97.000 de obiecte de patrimoniu popular, în scopul cunoaşterii vieţii şi civilizaţiei poporului român şi a naţionalităţilor conlocuitoare din spaţiul românesc.

Activitatea de protejare şi conservare a acestor valori ale spiritualităţii româneşti nu este deloc uşoară. Angajaţii Muzeului Etnografic clujean trebuie să lupte aproape permanent cu diverse probleme ce pot pune în pericol patrimoniul muzeului. Lipsa spaţiilor de depozitare, a unui centru adecvat pentru restaurare, alunecările de teren şi insuficienţa fondurilor pentru achiziţia de noi obiecte de patrimoniu sunt cei mai distructivi dintre factorii care îngreunează misiunea Muzeului de a păstra cât mai bine memoria acestui popor.

La toate acestea se adaugă dificultăţile constante în procurarea materiei prime pentru restaurări, găsirea de specialişti pentru amenajarea acoperişurilor din paie şi cetină, şi nu în ultimul rând, acţiunile distructive a fenomenelor naturale care, din când în când, îşi pun amprenta serios pe bunurile de patrimoniu.

Ultima situaţie de acest tip a avut loc în luna mai când o grindină de mari dimensiuni a afectat la nivelul învelitorii nu mai puţin de 20 de construcţii de patrimoniu din Parcul Etnografic „Romulus Vuia”. ’Au fost afectate învelitorile mai vechi de 15 ani de la diverse construcţii şi anexe gospodăreşti. Acest lucru a fost posibil din cauză că mai multe acoperişuri nu au putut fi înlocuite din lipsă de fonduri iar acum datorită vechimii nu au mai rezistă la grindină. Au fost practic ciuruite’’, a spus Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Întrucât Consiliul Judeţean nu a alocat fonduri pentru asigurarea gospodăriilor ţărăneşti (şi de altfel, nici pentru resul colecţiilor Muzeului), realizarea procedurilor de restaurare a fost îngreunată. În final, la solicitarea Muzeului Etnografic, Consiliul Judeţean Cluj a alocat 260 de mii de lei pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale din Parcul Etnografic Romulus Vuia.

Una dintre cele mai mari probleme care au afectat Muzeul Etnografic al Transilvaniei a fost legată de alunecările de teren din zona Parcului Etnografic „Romulus Vuia”. Surpările de teren au apărut prin 2002 odată cu lucrările la Parcul Industrial Tetatrom I din proximitate. Deşi specialiştii muzeului au sesizat încă de pe atunci pericolul iminent cu privire la alunecările de teren, conducerea Consiliului Judeţean Cluj (în subordinea căruia se află Parcul Industrial) a ignorat semnalele, considerând că lucrările pot continua fără nicio problemă. Până acum alunecările de teren au afectat mai multe gospodării din incinta Parcului Etnografic din Hoia. Unul dintre monumentele avariate este gospodăria din Almaş – Arad. La aceasta, din cauză că terenul s-a tasat, s-a înclinat foarte tare acoperişul de la grajd şi şură, punând în pericol construcţiile. În aceste condiţii reprezentanţii muzeului au fost nevoiţi să demonteze construcţiile şi să le depoziteze. Aceeaşi soartă a avut-o şi gospodăria de la Galda de Jos, judeţul Alba. Directorul Tudor Sălăgean a explicat că monumentele demontate, în contextul alunecărilor de teren, nu au fost reinstalate, pentru că, spune acesta, până nu va exista certitudinea că nu vor mai fi alunecări de teren nu are rost să se investească în aşa ceva.

O altă problemă a Muzeului Etnografic din Transilvania constă în lipsa spaţiilor de depozitare. Din această cauză, conducerea muzeului este nevoită să refuze donaţii ce cuprind importante obiecte de patrimoniu. „Avem multe oferte de donaţii pe care nu le putem onora, în special obiecte voluminoase cum ar fi războaiele de ţesut, pe care nu mai avem unde să le depozităm”, a arătat Tudor Sălăgean. El a dezvăluit că, din cauză că nu au existat în toţi anii fonduri pentru achizţii s-a pierdut colecţia de icoane a lui Valer Budura, cel care a reorganizat complet Muzeul Etnografic în anul 1980. Deşi s-a solicitat în numeroase rânduri sprijinul administraţiei judeţene pentru găsirea unor spaţii adecvate, până în prezent demersurile au rămas fără ecou.

În ciuda tuturor acestor probleme, cei de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei se străduiesc să păstreze nealterat paradisul satului românesc. În absenţa sprijinului instituţiilor abilitate, conducerea Muzeului încearcă să dea o nouă direcţie de dezvoltare şi să găsească soluţii alternative de finanţare. Deşi Muzeul Etnografic al Transilvaniei a finalizat în această vară un proiect finanţat din fonduri norvegiene (prin care s-a reuşit restaurarea bisericii din Cizer – construită de Horea în 1773 şi biserica din Petrindu Mare, pictată de Dimitrie Ispas din Gilău), astfel de situaţii sunt sporadice.

Strategia de dezvoltare pe termen lung a Muzeului propune un proiect extrem de ambiţios: extinderea cu 15 hectare spre zona de sud a parcului şi construirea unui Centru pentru patrimoniu. Aici ar urma să fie amenajate laboratoare pentru restaurare,spaţii pentru conferinţe, spaţii pentru activităţi diverse şi depozite pentru obiectele de patrimoniu. „Va fi organizat un concurs internaţional de arhitectură pentru a implementa acest proiect. Va fi un spaţiu care să îmbine tradiţia cu modernitatea iar publicul să aibă acces la mult mai multe facilităţi. Nu excludem nici varianta de a amplasa monumente în această zonă”, spune directorul muzeului clujean de etnografie.

O altă direcţie de dezvoltare o reprezintă atragerea unor noi categorii de vizitatori şi de a creşte accesibilitatea publicului la valorile din acest muzeu. „Încercăm să îmbunătăţim facilităţile pentru vizitatori. Muzeele în are liber evoluează iar noi trebuie să ţinem pasul cu acest lucru. Trebuie să avem în vedere faptul că un muzeu al satului este muzeu şi nu un sat. Ne dorim foarte mult ca persoanele cu dizabilitaţi să aibă acces cât mai bun în Parcul Etnografic. Ne dorim, de asemenea, să creăm un spaţiu pentru persoanele cu deficienţe cu vedere”, spune Tudor Sălăgean. Tot pentru a creşte vizibilitatea şi a atrage mai mulţi vizitatori, muzeul pregăteşte reorganizarea expoziţiei permanente de la Clădirea Reduta de pe strada Memorandumului. „Expoziţia are o vechime de zece ani şi avem în vedere reorganizarea ei pentru că expoziţiile permanente se uzează cu timpul. Ce putem să vă spunem că pentru viitoarea expoziţie vom păstra o structrură ştiinţifică şi una educaţională. Nu vom face concesii artistice. De asemenea, am încercat să extindem, în măsura posibilităţilor, spaţiile destinate expoziţiilor temporare şi cele destinate organizării de evenimente. Un muzeu trăieşte în mare parte prin acţiunile culturale pe care le organizează. Orice muzeu trebuie să aibă o ofertă prin care vizitatorul să fie atras. Etnografia este o disciplină care însumează cunoştinţe istorice, culturale, tehnice, de cultură spirituală. Ne-am gândit că este important să fim un muzeu în care trecutul să fie legat de prezent. Etnografia nu este o disciplină care studiază societăţi trecute, etnografia ar trebui să studieze şi societatea de astăzi. Avem deschidere inclusiv spre domeniul etnografiei urbane”, spune reprezentantul muzeului, precizând că printre activităţile menite să atragă publicul se mai înscriu expoziţiile de icoane, cele de gravură, precum şi de obiecte din lemn de tip Lego.

Pentru toate acestea, muzeul are nevoie de sprijin. Dar mai întâi de toate, are nevoie de un buget constant prin care să fie asigurată prezervarea colecţiei existente şi îmbogăţirea acesteia, iar autorităţile locale sunt datoare să cotribuie la conservarea identităţii naţionale.

C.P.