O istorie a Revelionului şi a tradiţiilor de Anul Nou

În zilele noastre, 1 ianuarie este considerată prima zi a anului nou. Dar acest lucru este un concept nou, deoarece pînă la conducerea lui Iulius Cezar, romanii sărbătoreau Noul An în martie, care atunci era, de fapt, prima lună din an. Stabilirea, din punct de vedere religios, a datei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc pentru prima oară în 1691, de către Papa Inocenţiu al XII-lea. Înainte de acest moment, Crăciunul avea rolul începutului de an nou. În liturghia romano-catolică, 1 ianuarie reprezintă o octavă de la Crăciun, această zi fiind dedicată Fecioarei Maria.

În epoca contemporană, Anul Nou este întîmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, considerată noaptea de Revelion, termenul venind din limba franceză – Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire», ce se face acum cu petarde şi artificii multe. Există azi numeroase tradiţii care diversifică modul de a sărbători intrarea în noul an. Astfel, grecii fac o prăjitură tradiţională în care pun bani şi cel care găseşte banii, se spune, va avea parte de bucurie tot timpul anului. În Israel se mănîncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie foarte dulce. Italienii încep cina mîncînd o farfurie de linte, iar după toastul pentru noul an, se obişnuieşte să se arunce cupa pe fereastră. În Spania se mănîncă 12 boabe de struguri, însemnînd ultimele secunde ale anului, fiind un ritual pentru atragerea norocului de peste an. Acest obicei a fost preluat şi de numeroase ţări latino-americane. În prezent, cunoscuta sărbătoare de Revelion din Times Square atrage în fiecare an peste un milion de participanţi. Alfred Ochs a avut ideea, în 1907, de a înlocui artificiile cu coborîrea, exact la miezul nopţii, a unei uriaşe mingi luminoase din vîrful unui catarg metalic. Prima minge a fost construită din lemn şi fier, avea o greutate de 317 kg şi un diametru de 1.5 metri, fiind împodobită cu 100 de becuri de 25 waţi fiecare. În Japonia, dansatorii se duc din casă în casă, făcînd zgomote ciudate şi zăngănind, sau bătînd din beţe de bambus, sau în tobe. În multe părţi ale Americii se aprind artificii la mijlocul nopţii, pentru a marca trecerea în noul an. Aceasta reprezintă, de asemenea, sărbătoarea principală din: Vietnam, Hawaii, America de Sud, dar şi din numereoase ţări europene.

În România nu se aruncă nimic din casă în prima zi a Anului Nou pentru că, procedînd astfel, o persoană îşi aruncă norocul. Tot în prima zi din an nu se iese din casă pînă cînd o persoană brunetă, preferabil bărbat, nu intră în casa respectivă. În noaptea dintre ani, oamenii îşi pun o dorinţă, pentru că aceasta are toate şansele să se îndeplinească. Noaptea de Revelion este întîmpinată cu mult zgomot, spre a alunga spiritele rele. Se desface totodată sticla de şampanie, iar cupa va fi băută toată, de fiecare, pentru ca anul să fie prosper. Tot de Anul Nou se merge cu capra, iar pe 31 decembrie se colindă cu pluguşorul, în timp ce pe 1 ianuarie cu sorcova. Rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor li se fac urări de noroc, sănătate şi „La mulţi ani!”.

Vă doresc ca, în 2016, să aveţi parte fiecare de prosperitate şi de împlinirea tuturor dorinţelor!

Dr. Liana Monica Deac