O frescă vie a culturii și tradițiilor armene

A avut loc Festivalul Curtea Armenească, ediția a IV-a, în weekendul ce tocmai s-a încheiat la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Participanții au avut ocazia să pășească în cultura armeană prin multitudinea de activități culturale și tradiționale din cadrul festivalului: dansuri și concerte de muzică tradițională – Ansamblul de dansuri VARDAVAR din București, artistul ZHAN SMBATYAN, concert cu ASKIN AȘKEN, Ansambulul Hayakaghak -, workshop de icoane pe sticlă cu ERMONE, tur ghidat cu profesorul Vladimir – Alexandru Bogosavlievici, prezentare de porturi tradiționale armenești, lansarea noului volum de poeme al scriitorului Varujan Vosganian, prezentare de cărți pentru copii și nu numai. Pe tot parcursul festivalului un bazar armenesc a fost deschis publicului de unde se puteau achiziționa piese de îmbrăcăminte tradițională, bijuterii, icoane și picturi pe sticlă, cărți și covoare tradiționale. De asemenea, pentru ca experiența să fie completă, participanții au avut ocazia să încerce cafeaua Carabelaian, care poartă numele celui mai iubit și respectat cafegiu armean al Bucureștiului de altădată (Avedis Carabelaian) și are la bază rețete vechi de cinci sute de ani, moștenite de la unchiul său Agop, de pe vremea când acesta era cafegiul Sublimei Porți. La ceas de seară, în locul cafelei, publicul putea să aleagă coniacul Ararat, care poartă numele muntelui biblic Ararat. Un coniac deosebit de fin, acesta fiind păstrat între 3 și 20 de ani în butoaie de stejar caucazian.

Artista Martaian Ermone-Zabel pictează miniaturi armene folosind tehnica picturii pe sticlă a icoanelor ortodoxe, ceva unic în materie artistică. Astfel, ea vrea să atragă atenția asupra faptului că religia în viața armenilor este un element esențial chiar și în ziua de azi. I-am cerut să ne enumere care sunt simbolurile care îi definesc pe armeni și care populează arta armenească, iar acesta a fost răspunsul său: „Sunt foarte multe simboluri, cel mai important este rodia, care este fructul național al Armeniei și simbolizează fertilitatea, întregul, căsătoria. Mai avem hacikarul, crucea sculptată în piatră, alfabetul armenesc, literele, care au formele unor păsări și cu acestea se împodobeau cărțile vechi, codexurile, de unde mă inspir și eu, păunul care simbolizează eternitatea, copacul vieții”.

Lansarea cărții Neîndemânatic de viu a scriitorului Varujan Vosganian a fost un prilej de a afla și mai multe detalii despre cultura armeană, acesta oferind informații prețioase cu naturalețea și carisma cu care ne-a obișnuit. Scriitorul a precizat că armenii au ales culoarea caisei drept culoare a poporului deoarece caisul a fost primul pom care a înflorit la baza muntelui Ararat, iar această culoare e simbolică pentru poporul rătăcitor al armenilor fiind cea care „apropie depărtările”. Varujan Vosganian a mai precizat, înaintea lecturii poeziilor din propria sa carte, că „literatura kurdă e foarte veche, e cea a unui popor care a rezistat, în vremea când alte popoare se războiau, armenii aveau grijă ca la 6, 7 copii să existe un învățător”. Chiar și în prezent, „uniunea armenilor e ea însăși o uniune de creatori, moștenitoare a unui tezaur cultural de excepție”, a declarat scriitorul. Despre creația sa poetică, acesta a numit-o o „evanghelie la persoana I”, căci i s-ar putea scrie o biografie doar apelând la acestea. Recitarea versurilor din noul volum a început cu poemul Pasărea, care descrie începuturile ființării sale: „Nașterea a fost prima amintire pe care am uitat-o”.  În urma lecturii, poetul a dezvăluit și taina ce se află în spatele numelui său, Varujan, care este numele unei păsări în armeana veche, dar și numele celui mai mare poet al armenilor (Daniel Varujan). Așadar destinul i-a fost prevestit încă de la începuturi, prin numele ce i-a fost ales. Poezia Viața a fost ea însăși despre destin, care, spune poetul, „e darul unui om cel mai e preț, întâlnirea cu destinul fiind o întâlnire inevitabilă și bine făcătoare”.  Poeziile alese spre a fi recitate au fost declarații lirice ale istoriei personale a poetului, poate, traume trecute pe hârtie și dorite a fi exprimate, spre a fi vindecate, căci Varujan Vosganian și-a definit viața ca fiind „un miez care călătorește, jumătate din ea am trăit-o în comunism, iar cealaltă jumătate am trăit-o în postcomunism, fără să mă vindec cu totul”. 

Lansarea cărții Neîndemânatic de viu a fost urmată de un concert de muzică tradițională susținut de Cosmin Bălean Band. Cosmin Bălean este un adevărat expert când vine vorba de instrumentul duduk, care e vechi de peste 3000 de ani. Instrumentul este alcătuit din lemn de cireș tipic armenesc, iar prin el, a spus Varujan Vosganian, „se aud parcă toți strămoșii noștri”. Prima piesă a fost o compoziție proprie, menită să introducă ascultătorul în peisajul armean.

Sebesi Karen Attila, președintele Filialei Cluj a Uniunii Armenilor din România a binevoit să ne răspundă la câteva întrebări legate de organizarea festivalului și nu numai.

Cum vă regăsiți în peisajul cultural ca minoritate?

„Pentru noi, comunitatea armeană care nu este numeroasă, dar este gălăgioasă, este foarte prielnică situația în care ne aflăm pentru că în afară de faptul că avem foarte, foarte multe evenimente culturale, nu numai la nivel de Cluj, ci în toată țara – avem peste 15 sucursale în țară ale Uniunii Armenilor din România – noi niciodată nu ne plictisim. De fiecare dată se alătură nouă alte comunități ale minorităților.”

Cu ce diferă ediția a IV-a a festivalului față de cea de anul trecut?

„În fiecare an încercăm să aducem un plus acestui festival și programului pe care îl pregătim minuțios, cât putem și noi. Anul acesta am avut un moment, zic eu, istoric, nu numai la nivel de Cluj, la nivel de toată Europa și probabil global. Un bun prieten de-al nostru, de origine turcă, care trăiește la Cluj (Askin Așken), s-a oferit să cânte la acest festival. Nu vreau să intru în amănunte istorice, care ne dezbină sau ne-au dezbinat față de tot ce s-a întâmplat cu ocazia genocidului armean în Imperiul Otoman. Dar iată, sunt momente cruciale pe care putem chiar noi să le promovăm și chiar noi să le organizăm într-o atmosferă prielnică.”

Sunteți satisfăcut de gradul de vizitare al festivalului?

„Ne-am pus această întrebare de o zi jumate și probabil ne-o vom pune și mâine. Vorba românului, ne aflăm în buricul târgului, cred că mai central nu se putea. Din păcate, se întâmplă ceva cu publicul sau, mai bine zis, probabil s-au suprapus multe evenimente și în acest weekend. Cred că vom regândi pentru ediția a V-a cum vom proceda pentru a fi cât mai vizitat acest festival.”

L-am întrebat, de asemenea, pe Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei ce semnifică pentru instituție găzduirea acestui eveniment?

„Este a treia ediție pe care o găzduim la Muzeul Etnografic. Prima dintre ele a fost la Parcul Etnografic, care a avut un succes destul de mare, dar eram în perioada pandemiei, în care muzeele erau închise. Ne bucurăm foarte mult că acest parteneriat se extinde în continuare, că se dezvoltă și ne dorim foarte mult ca și celelalte comunități să urmeze exemplul comunității armene, să organizeze evenimente și parteneriate cu noi pentru că porțile noastre sunt deschise pentru toată lumea” a declarat acesta.

Mara Alexia MUNTEAN