O fotografie cât o mie de cuvinte

O fotografie făcută cu deja banalul şi indispensabilul telefon în centrul Clujului, respectiv în Piaţa Unirii, încă purtând amprenta recent sfârşitelor sărbători de iarnă, mi-a atras atenţia în mod special şi a generat nenumărate discuţii pe reţele de socializare şi pe forumuri. Fotografia nu e excepţională şi nici eligibilă pentru un eventual premiu Pullitzer. Dimpotrivă, încadrarea ei l-ar face pe Joseph Nicephore Niepce, unul din inventatorii fotografiei, să se răsucească în mormânt.

Fotografia poartă amprenta unui amator în arta grafică, după cum dealtfel se poate observa, dar nu acest aspect contează, ci aş remarca mai degrabă inspiraţia acestuia de a fi surprins un moment la care cu siguranţă mulţi români ar rămâne gură cască şi ar face semnul Sfintei Cruci de mai multe ori. Nu vreau să fac pe apologetul Bisericii Ortodoxe, dar mă înclin în faţa celor din imagine. Este vorba de Înaltpreasfinţitul Andrei (Arhipeiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului) şi protos. Benedict Vesa (secretarul eparhial al Arhiepicopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului). Mai are rost să spun şi de ce? Să mai zică cineva că preoţii din Biserica Ortodoxă Română sunt dependenţi de maşini scumpe şi că nu pot „defila” fără bolizii pe patru roţi. Cei doi au ales să meargă pe jos, pe o vreme potrivnică şi nici nu şi-au luat bodyguarzi dotaţi cu umbrele. Este imaginea smereniei, a cumpătării şi a modestiei, trăită în conformitate cu textul Evangheliei: Hristos nu a venit în lume să I se slujească, ci ca El să slujească (Marcu 10,45). Nu mă îndoiesc că între numeroşii contestatari ai Bisericii Ortodoxe Române se vor găsi aceia care vor eticheta atitudinea celor doi slujitori drept ostentativă. Eu nu pot să spun decât că Biserica Ortodoxă a ales drumul potrivit.

Cristian FOCŞANU