O Europă a excluderii

Politiken

De la 1 ianuarie 2012, Copenhaga va prelua preşedinţia rotativă a UE. Iar guvernul nou ales de stînga va trebui să se ocupe de două dosare mari: euro şi Schengen, simbolurile unei UE care nu mai ştie cum să se unifice.

Atunci cînd, la mijlocul viitoarei luni de ianuarie, noul prim-ministru al Danemarcei, social-democrata Helle Thorning-Schmidt, se va ridica în picioare în camera Parlamentului European pentru a prezenta preşedinţia daneză a UE, va fi poate pentru ea începutul unei partide grele. Zona euro şi spaţiul Schengen, două dintre principalele proiecte politice ale UE, trec într-adevăr printr-o criză gravă. Şi, deşi Danemarca nu este un actor important în niciunul dintre ele [de exemplu nu este un membru al zonei euro], aceste dosare vor avea o mare influenţă asupra preşedinţiei şi locului ţării în UE.

Danemarca este deja implicată în reforma Schengen. Pentru a face pe plac Partidului Poporului Danez [extrema dreaptă], primul ministru liberal Lykke Lars Rasmussen, care îşi va părăsi în curînd postul, a acceptat în iulie o întărire a controalelor vamale la frontierele Danemarcei, provocînd astfel ţările vecine şi instituţiile europene.
Pe 16 septembrie, Comisia Europeană a propus în cele din urmă să fie cerută permisiunea Bruxelles-ului înainte de orice restaurare provizorie a controalelor la frontiera unei ţări. Programat iniţial la ordinea de zi a Comisiei, proiectul a fost ca prin magie mutat pentru a doua zi după alegerile legislative daneze.

Danemarca, un prost exemplu al întoarcerii spre frontiere interioare ale UE
Ne putem întreba dacă aceasta a fost o mişcare inteligentă sau un vicleşug, dar în orice caz Comisia se teme de dezbaterile naţionale asupra acestor aspecte. De asemenea, este interesant de observat jocul dublu în prezentarea proiectului de reformă al acordurilor Schengen. Pe de o parte, se afirmă că aceste controale vamale daneze nu sînt la originea proiectului propus de Comisie, fiindcă era vorba de a controla imigraţia ilegală; dar pe de altă parte, comisarul însărcinat cu aceste dosare, suedeza Cecilia Malmström, a arătat de mai multe ori cu degetul Danemarca ca fiind un exemplu al unei “tendinţe periculoase” spre o întoarcere a frontierelor interioare ale UE.

Acest joc dublu ilustrează două provocări majore pentru preşedinţia UE a Hellei Thorning. În primul rînd, deşi lupta la graniţe este mai mult îndreptată împotriva imigraţiei ilegale în Europa de sud, ea este inexorabil asociată Danemarcei în dezbaterea privind politica europeană; pe de altă parte, climatul UE este în ansamblu foarte exploziv în momentul în care Danemarca se pregăteşte să preia frîiele Europei, pentru prima oară din 2002, în timpul perioadei prospere a extinderii spre est. La acea vreme, problema era de a găsi cum putea UE să integreze cît mai multe ţări posibil în cît mai multe domenii cu putinţă.

Dar odată cu crizele intervenite în spaţiul Schengen şi în zona euro, astăzi ne punem mai curînd întrebări asupra condiţiilor necesare pentru excluderea unei ţări! Dar proiectul include de asemenea o noutate: o ţară care nu asigură securitatea frontierelor externe ale UE trebuie să poată fi exclusă temporar din spaţiul Schengen.

În cadrul Comisiei, această dispoziţie este descrisă ca fiind “clauza grecească”. Ea ar putea fi utilizată în principiu împotriva Italiei sau altora, dar ţinteşte în mod special sistemul defectuos de imigraţie al Greciei. Şi astfel se ajunge la celălalt cutremur politic al momentului, criza datoriilor în zona euro. Grecia a devenit simbolul haosului administrativ şi al unei datorii din ce în ce mai greu de suportat pentru Germania şi celelalte ţări bogate din zona euro.

Atunci cînd preşedintele francez şi cancelarul german au asigurat, pe 14 septembrie, că nu aveau intenţia să excludă Grecia din zona euro, declaraţiile lor au avut aproape efectul opus celui dorit. Deoarece, la urma urmei, faptul că Sarkozy şi Merkel au simţit nevoia să precizeze acest lucru ar fi fost de neconceput acum cîţiva ani.

Abia odată cu Tratatul de la Lisabona, în decembrie 2009, UE a adoptat norme permiţînd explicit unei ţări să iasă din UE. Dar o ţară nu poate fi exclusă din UE – nici din zona euro – decît dacă Germania, Olanda şi altele doresc o revizuire completă a normelor de bază. În acest caz, preşedinţia daneză s-ar putea vedea însărcinată cu o renegociere nouă şi dificilă a tratatelor comunitare.