O criză mare cât China

China a depășit criza legată de coronavirus, dovadă că unul din spitalele temporare, ridicate peste noapte, într-un timp demn de Guiness Book, s-a închis. Europa a preluat cu succes ștafeta crizei și pare depășită de situație și incapabilă să gestioneze problema. Majoritatea statelor europene s-au decis cam târziu să instituie stare de urgență și să închidă granițele. Unele au făcut-o, dar au aruncat o plasă cu ochiuri mari. Decizia ar fi trebuit luată ceva mai devreme, pentru a nu favoriza răspândirea cu rapiditate a bolii. China constituie un exemplu pentru ultracivilizații europeni privind gestionarea unei crize.
E clar că suntem înapoiați, că nu avem nici potențialul financiar, nici forța de muncă, dar nici know-how-ul să-i imităm, ridicând spitale pocnind din degete. Avem dexteritatea lor doar la butonat telefoane. Zic și eu, dar poate că nici la acest capitol nu ne putem compara. Cu siguranță ne lipsește și disciplina pe care ei o au și datorită căreia au reușit ca după trei luni să slăbească menghina. Aici e cheia. Or această disciplină lipsește cu desăvârșire în cazul cetățenilor, care nu înțeleg că treaba e serioasă. Mor oameni, tineri și bătrâni deopotrivă.
Nu știm pe ce ne bazăm, nu există un vaccin și nici cât va dura situația de criză. Pot să vă „consolez” cu informația că celebra gripă spaniolă, care a făcut câteva zeci de milioane de victime, a durat aproape doi ani. Desigur, trebuie să avem în vedere și alte aspecte: perioada în care a activat gripa spaniolă, finele Primului Război Mondial, lipsa antidotului, igiena cel puțin îndoielnică, mijloacele profilactice și terapeutice aproape inexistente, cadrul, efectivele medicale reduse. La 100 și ceva de ani distanță, lumea se dovedește la fel de bine „pregătită”.
Recomandarea pentru român de a se închide în casă e echivalentă cu o condamnare cu executare la plictis. Face ce face și ține musai să zgândăre motorul mașinii și să dea o fugă prin mall, să strice niște bani, să golească rafturile, cu toate că frigiderul e ca purcelu’. Nu vrea la serviciu, strigă în gura mare că își dorește să presteze la domiciliu, dar o raită prin târg nu-l deranjează, nu-l incomodează, nu-l încorsetează, ci dimpotrivă, îl relaxează. Izolarea e incomodă, dar obligatorie, iar nu necesară, când situația a luat-o razna. Tindem să-i judecăm aspru pe cei care odinioară își renegau statutul de români, nu mai vroiau să audă de România, iar acum se întorc ca niște fii risipitori, dar vin la pachet cu temutul virus chinezesc. „Italieni” și „spanioli” prin adopție, aceștia au rămas cu metehnele românești. Nu-i bai că se întorc, că și așa ne plângeam că populația României a scăzut, dar măcar să dea dovadă de bun simț și responsabilitate și să nu păcălească autoritățile, îmbolnăvind cu bună știință sau încercând, fără succes, să se trateze după ureche, adică românește, cu pălincă fiartă și usturoi. Grupul de Comunicare Strategică a anunțat că până duminică seară erau înregistrate nu mai puțin de 36 de dosare penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de zădărnicire privind combatarea bolii, care se pedepsește penal. Imaginați-vă că acești 36, care la prima vedere nu sunt chiar așa de mulți, au intrat în contact cu alți 36 de indivizi sănătoși, care la rândul lor au avut contact cu alți 36 și tot așa. Prin urmare, condamnabil nu este că acești disperați se întorc în țară (ceea ce mi se pare normal dată fiind situația), ci că o fac iresponsabil, strecurându-se ca niște hoți și semănând boala printre oameni nevinovați, inclusiv semeni, părinți, frați, surori, soți, soții, copii.
Aparte că Italia și Spania au scăpat de „balast”. Prin urmare, diaspora care invadează România nu e nici de judecat, nici de admirat, nici de idealizat, dar nici de diabolizat. În fond se întorc păsările călătoare (ca să parafrez titlul unui film românesc din 1984, regizat de Geo Saizescu) pe care tot politicile falimentare de după 1990 le-au alungat din cuib, iar acum le primim cu ostilitate. Nu că n-ar merita, fiindcă occidentul la care mulți au visat și râvnit în anii lui Ceaușescu (de mulți regretat) nu i-a făcut mai buni, nu i-a șlefuit, nu i-a cizelat, nu i-a făcut mai deștepți. S-au dezis o vreme de țara de baștină, dar au păstrat beteșugurile, iar pe unele le-au și exersat. Și constatăm că ce-i rău nu se uită. Nu pot să închei fără să nu constat că dragii noștri guvernanți s-au preocupat luni întregi de anticipate, dar n-au pregătit terenul pentru bătălia cu temutul virus chinezesc. Dar în buna tradiție a spațiului mioritic, „politrucii” noștri nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dacă vă încurajează, există alții mai nesăbuiți decât românii. Englezoii au organizat pe 15 martie un semimaraton, la Bath, la care s-au înghesuit peste 6000 de persoane. De ce să ne mirăm de supușii reginei, despre care știm că de secole fac mereu lucrurile altfel.

Cristian FOCȘANU