O carte pe săptămână

O voce din Diaspora: Georgeta Şuta

Departe de ţara natală, Georgeta Şuta redescoperă, pe cont propriu, virtuţile graiului matern, descoperindu-se pe sine în texte ce freamătă de dor, de iubire, de semnele unei tragice absenţe. E un adevăr pe care doar cei aflaţi departe de ţară, de locurile copilăriei şi de oamenii dragi, îl pot confirma: patria înseamnă, înainte de toate, limba maternă. Volumul de poezii Între alb şi negru (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2018) ne descoperă o poetă ce trăieşte sentimentul dureros al absenţei patriei, apăsarea unui exil pe care-l încearcă cei peste 4 milioane de români care şi-au părăsit plaiurile natale, familia, pe toţi cei apropiaţi.

Cu vorbele unui mare cărturar contemporan, criticul Irina Petraş, sentimentul cel mai profund al fiinţei înstrăinate este sentimentul „matriotic”, un patriotism ce derivă etimologic nu atât din termenul „pater”, cât mai degrabă din „mater”.

Graţie lirismului, poeta Georgeta Şuta încearcă să se descopere pe sine, redescoperindu-şi, cu o fermecătoare inocenţă, limba maternă. O face prin intermediul unor poeme sentimentale, a unor cântece îngânate în clipe de dor, de răvăşire existenţială, în texte marcate de o tulburătoare sfâşiere. De o stare de derută pe care doar cel înstrăinat o cunoaşte, într-un exil provocat de forţele obscure ale unei istorii neiertătoare. ndepărtată de glasul dulce al mamei, de pământul în care dorm strămoşii, poeta scrie un soi de cântece de înstrăinare, „scrisori de dor”, cu tulburătoare versuri de iubire, transcrise cu o peniţă muiată nu în cerneală, ci în lacrimile de foc (”arzătoare”) ale pustiului existenţial. Spre deosebire de alţi mânuitori ai lirei, poeta din Belgia e preocupată nu atât de trucuri retorice şi de strategii lingvistice, cât de explorarea adevărului profund al propriei inimi, de transcrierea cât mai fidelă a emoţiilor sale.Poezia e pentru Georgeta Şuta, în primul rând, o lecţie de simplitate, un mesaj al inimii către o altă inimă. Să cităm, de pildă, poezia ce poartă titlul volumului apărut la renumita editură clujeană: “Albă mi-a fost chemarea,/ deschiderea mea spre viaţă,/alb mi-a fost şi destinul/ trăindu-l sfios dar pur/ printre oameni şi clipe,/ dorind mereu/ să las în urma mea/ tot ce am mai bun./ Albă îmi era și trăirea,/suflet deschis spre iubire /trasformat în negru cărbune /după ce dezamăgirile vieţii/ l-au ars din temelii,/ căutăndu-i rămăşiţele apoi /prin cenușa şi scrum…/ Apoi o lupta acerbă/între alb şi negru mereu,/ puritate şi vise curate/ zdruncinate de negrul din viaţă /lăsând în urmă un alb obosit/ sângerând pe drumul vieţii /care este atât de greu…(Între alb şi negru). Da, drumul vieţii printre străini nu este deloc uşor, cum am fi tentaţi să credem unii dintre noi. Autoarea volumului Între alb şi negru, Georgeta Şuta, transcrie acest sentiment al înstrăinării fără patos, cu o retorică surdinizată, cu o profunzime a sentimentelor ce îşi aliază expresia directă, nesofisticată.Salutăm acest frumos volum al poetei din Diaspora, cu sentimentul că prin această carte Georgeta Şuta se află pe drumul cel bun, al deplinei consacrări literare. Cu o închinare fraternă din inima Transilvaniei, îi dorim poetei Georgeta Şuta bun venit în casa cuvintelor, în patria limbii române!

Ion CRISTOFOR