O carte de dragoste pentru toate vîrstele

N-a trecut niciun deceniu de la volumul de debut al Voichiţei Pălăcean-Vereş (Ciocolată amăruie, 2007) şi, Doamne, cîte cărţi bune şi frumoase a publicat în acest răstimp! Nu este cazul să le enumerăm, ele sînt cunoscute şi citite de publicul larg nu numai din Cluj, ci şi de cititori din alte judeţe ale ţării. Anul acesta, a văzut lumina tiparului, la Editura „Grinta” din Cluj-Napoca, condusă de Gabriel Cojocaru, volumul de proză scurtă (244 p.) intitulat simpatetic De sub vălul de negură, care se compune din 21 de nuvele de diferite dimensiuni, însă toate scrise la un înalt nivel artistic.
Primul text descrie comportamentul copiilor şi raporturile dintre aceştia şi adulţi, pentru aceasta şi poartă titlul sugestiv Ieşirea din zi. Am crescut într-o familie numeroasă, am copii şi nepoţi, astfel că am reuşit să studiez psihologia celor mici, a părinţilor şi chiar a bunicilor. În acest sens, sînt dăunătoare situaţiile extreme, cînd pe adulţi nu-i interesează ce fac copiii, care pot să-şi facă de cap, dar şi situaţiile cînd copiii sînt consideraţi nişte păpuşi frumos îmbrăcate, iar părinţii defilează cu ei ţinuţi de mînă, împiedicîndu-i să comită vreun gest. Copiii normali vor să cunoască lumea, să afle informaţii despre tot ce-i înconjoară. Voichiţa, ca mamă iubitoare, a înţeles şi a descris realitatea în care îşi desfăşoară activitatea copiii zilelor noastre.
Este nostimă povestirea La adăpostul nopţii, despre un autor ce insistă să i se publice o carte despre OZN-uri… încă nescrisă. O situaţie similară întîlnim în Tenebrele artizanului, cînd face cunoştinţă cu un individ care sună în toiul nopţii la o editură: „– Domnişoară, aş vrea să-mi spuneţi dacă puteţi face o carte de cincizeci şi unu de pagini?”. Întrebat de tiraj, se constată că el nu cunoaşte termenul şi, după ce i se explică semnificaţia, el propune un singur exemplar. Primind răspuns negativ, omul se întreabă: „Ce mă fac, în cazul acesta?”.
În Fanta de lumină sînt prezentate relaţiile dintre oameni în anumite ipostaze. În cazul de faţă, este vorba despre o femeie al cărei soţ a fost închis, iar ea a trebuit să se descurce singură cu copilul de şapte ani, ajutată doar de o vecină. După eliberarea bărbatului, are loc divorţul şi multe altele, care confirmă cît de complicată este viaţa.
Textul În beznă (prin urmare nu la lumină) reprezintă o lecţie de dragoste; personajul principal, „învăluit în mantia imaterială a fericirii acesteia indicibile, savurează fiecare senzaţie. (…) Iar fericirea lui se amplifică. Fericirea lui devine absolută. Devine fericirea fericirilor. Fericirea şi atît. Fericirea!” (p. 64). Fericirea, ca tot ce este frumos şi bun pe lumea asta, este ceva rar, scump şi se dă în flacoane mici – demonstrează în carte prozatoarea Voichiţa Pălăcean-Vereş.
În nuvela În culise se vorbeşte despre raporturile dintre două lesbiene, care, la un moment dat, se destramă: „Dacă e să dăm cărţile pe faţă, povestea noastră s-a încheiat demult. A murit încetul cu încetul… (…) Am păstrat lîngă noi trupul mort al dragostei” (p. 79). Şi totuşi, „Iubirea mea pentru tine nu are început, nu va avea nici sfîrşit!” (p. 89).
Spaţiul nu ne permite să ne oprim asupra tuturor textelor din cartea de faţă, însă, în curînd, vor apărea specialişti care vor studia opera d-nei Voichiţa Pălăcean-Vereş din punctul de vedere al stilului ei, elevat, foarte bogat şi variat. Merită atenţie terminologia utilizată, ce aparţine mai multor domenii ştiinţifice, dar nu poate fi neglijată nici onomastica din cărţile sale şi multe, multe alte aspecte care o atestă pe autoare dreptc o scriitoare talentată, deja afirmată, iubită şi apreciată de cititori.
Ca şi cu alte ocazii, o felicit şi acum, cînd o descopăr în ipostaza de scriitor de proză scurtă! Cu timpul toate se scurtează. Lung a rămas doar Drumul Clujului.
Onufrie Vinţeler