O bere, două beri…

RADU VIDA

Umflă. Nu îmbată. Şi îngraşă. E drept: în compensaţie răcoreşte, gîdilă papilele şi poate fi povestită…

Se pare, însă, că vestitul „dai o bere, prietene!” pierde tot mai mulţi… clienţi. Din greu. Se plîng berarii – nu eu zic! – că le-a scăzut producţia. Şi veniturile. Asta înseamnă că lumea bea mai puţină bere. Recurgem şi noi la statistică şi spunem că anul trecut, faţă de 2013, consumul de bere s-a diminuat cu 8,6%.

Mult? Puţin? Cert este că, economic vorbind, nu putem să ne… aţintim privirile spre sănătatea oamenilor. Iar cea mai mare problemă, în acest caz, este sănătatea Statului, gaura dată bugetului: 6 milioane de euro, trecute la rubrica „minus”. Şi mai sînt şi alte dezavantaje, susţin asociaţiile berarilor. Diminuarea locurilor de muncă (cu 6000), reducerea achiziţiilor de materii prime (cu 5,5 milioane de euro). A scăzut exportul, a scăzut şi importul de bere. S-a calculat şi a rezultat că, în 2008, fiecare dintre noi a băut 99 de litri de bere, în 2013, ceva mai mult de 81 de litri, iar în 2014, doar 74 de litri.

Berarii au făcut sfat şi la consiliul lor de coroană au decretat: acciza e de vină! Adică, în 2013 s-au pus 16% în plus faţă de… Şi dă-i, şi bate monedă pe subiect! Nu zicem că n-o fi adevărat. Dar există anume nuanţe, care trebuie subliniate. Mai bine zis, spuse cu voce tare.

Se bea mai puţin, nu neapărat pentru că berea ar fi scumpă. Să fim serioşi! În toată povestea cu cifrele pe care le-am selectat am omis una: consumul de bere la doză a crescut în perioada analizată de producători. Cu toate că preferinţa a rămas berea la pet şi mai puţin la sticlă. Consumul la bere urmează, în general, scăderea consumului la… orice. E lipsă de penurie, vorba unui contemporan. Ca să nu-l citez pe Nenea Iancu cu celebra: remuneraţie mică la buget. Da ce buget!

(De unde tăiem felii tot mai groase, pentru armament, spioni, birocraţie, politică. Şi alocăm tot mai puţin pentru bunăstarea noastră!)

Aţi observat, probabil, că cifrele comparative începeau cu anul 2008, atunci cînd, chiar dacă nu duduia economia, dar mai mişca ceva. Acum? E evident că mergem în jos. Şi nu atît cu economia, cît cu locurile de muncă. Şomajul a crescut, iar locurile de muncă existente sînt tot mai prost plătite. Acel „minim pe economie” a devenit o gură de oxigen pentru multe categorii de oameni. Nemulţumiţi că nu li se plăteşte munca, dar încîntaţi că au de unde-şi plăti „cheltuielile”. Cum credeţi că se poate permite o invitaţie la o bere, două, chiar şi nouăzeci şi nouă, dacă eşti cu o gaşcă de prieteni? Nicicum. Nevasta nu mai lucrează nici în schimbul doi, nici în schimbul unu, copiii au crescut, au terminat şcoli înalte şi sînt şomeri cu patalama sau plecaţi în cele zări să… bea berile altora, bătrînii trebuie susţinuţi. Şi cîte şi mai cîte…

Iar veştile sînt, în continuare, cît se poate de rele.
Nu e suficient faptul că lumea, vorba vine, s-a înghesuit să facă (mai precis să preia) fabricarea berii. Bună şi aia, dar fără să ai băutori care să poată să plătească… Mai greu! Iar celelalte producţii de bunuri, de pe care se putea lua un ban, au dispărut. Ş-apoi, urmează o altă stagnare, dacă nu chiar scădere a salariilor. N-o spun eu, ci specialiştii într-ale finanţelor. Cică scad ele TVA-ul, CAS-ul şi chiar Cota unică în prevederile noului Cod Fiscal. Toate bune, zice, dar pentru afaceri. Care afacerişti, cu banii rămaşi, vor putea face investiţii. Şi poate-poate, vor mişca un pic economia. Dar dispare deducerea de 5,5 % contribuţii pentru sănătate. Aşa că…

N-o fi chiar atît de negru Dracu’ pe cît se zice, dar nici alb imaculat! Şi, zău, fără o bere se mai poate. Dar alte şi alte nevoi vin să întunece orizontul năcăjitului. Şi ce să facă bietul om? Taie o bericică de aici, o răchie de colo…