NUNTA urmîndu-şi destinul…

      Nu încercăm definiţii. Pentru că nunta este, poate, momentul conştient cel mai important din viaţa unui om. Greu de definit! Frumuseţea, dragostea, încredinţarea, vrăjile de urît şi ursită, faptul cel mare (Tudor Pamfile – Sărbătorile la români) – sînt cîteva momente ale neastîmpărului firesc. Obicei. Şi ritual al trecerii. Intrarea într-o nouă ordine familială şi ciclul nupţial aduc împlinire omului (Petre Simu – Marile ritualuri de trecere). Iar obiectele de recuzită (îmbrăcămintea, obiceiurile, jocul, muzica) – nimic altceva decît prelungirea de veacuri a momentului. Dacă s-a schimbat ceva în taina cununiei, încercăm să aflăm de la un cunoscut staroste, d-ul Vasile Barboş.

– M-am născut în Huedin. Am fost copil de trupă, pot să zic, pentru că tatăl meu era în armată. Aşa că m-am învăţat, de timpuriu, cu ordinea şi disciplina. Dintotdeauna mi-a plăcut muzica, am luat ore de de ghitară, de pian… Şi am urmat Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj – secţia canto şi pedagogie muzicală. Sînt şi instructor sportiv, fac asta din pasiune, ca un al doilea loc de muncă.

– Şi primul?

– Sînt jurnalist.

– Din cînd în cînd, apăreţi într-o ipostază mai… pitorească. Cea de staroste la nunţi. Cunoaşteţi, aşadar, acest moment important din viaţa omului.

– La nunţi, chefuri, uneori bunul simţ dispare. Dar, perseverînd, gustul pentru tot ceea ce-i frumos şi durabil se instalează. Lumea e altfel decît a fost înainte, pretinde să asculte o muzică bună, să danseze pe acorduri antrenante şi să asculte oameni care au ceva de spus, în momentul în care au microfonul în mînă.

– Care este diferenţa dintre nunta tradiţională, rurală, să zicem, de la ţară, şi cea modernă, citadină?

– La nunta tradiţională se merge foarte mult pe cutumă. Mersul după mireasă, iertăciunile pentru părinţi, pentru fraţi şi surori, pentru întreaga onorată asistenţă. Care, vine la nuntă pentru a vedea despărţirea mirilor de părinţi. Dacă fac această despărţire, cum o fac, pentru că, practic, nimeni nu pleacă nicăieri, decît tinerii, adică lîngă alesul/aleasa inimii! Diferenţa? Este, în primul rînd, de limbaj. Mentalitatea este însă asemănătoare. Despărţirea mirilor de părinţi se realizează cu alte cuvinte. Într-un alt contex.

– Care este rolul dumneavoastră?

– În acest… contex, rolul meu este de a organiza, de a îndruma asistenţa, spre o acţiune pertinentă, ordonată. Şi tot ce decurge din această acţiune, se realizează la Sală, în momentul în care mirii ajung la ceremonie. Atunci începe, sub îndrumarea mea, desigur, show-ul. Lumea modernă este obişnuită, de-acu’, cu spectacolul. Dar lumea trebuie „citită”. Ce le place? Ce nu le place? Şi, în funcţie de aceste elemente, trebuie organizat tot ceea ce se întîmplă, pentru ca lumea să se simtă bine. Există un al şaselea simţ, pot să spun, care îmi spune despre participanţi ce le place, cum vorbesc, cum socializează… În funcţie de asta le cînt un cîntec popular autentic, sau un rock and roll, să spunem.

– Lumea, la o nuntă, este foarte eterogenă. Îi puteţi împăca pe toţi?

– Încerc. Tocmai de aceea e nevoie de un organizator profesionist, de pasiune şi dăruire, pentru ca, în final, lumea să se simtă bine. Starostele trebuie să conlucreze cu DJ-ul, cu tot personalul implicat şi armonia se naşte de la sine. Iar abordarea pertinentă este cheia bunei dispoziţii. Trebuie să existe un echilibru între cei care, să spunem, vor o muzică mai puţin bună, din punctul nostru de vedere, sau cealaltă categorie, care, prin educaţie, preferă muzica cultă. Cu abilitate, se poate merge pînă la canţonete, piese care au încărcătură emoţională şi se găseşte momentul potrivit pentru abordarea lor. Trebuie să existe un singur ţel: socializarea. Să nu existe animozităţi… culturale flagrante, asta pentru că, cu moderaţie fiecare cultură poate aduce un plus de bună dispoziţie.

– În ansamblul desfăşurării nunţilor, se regăsesc, poate într-o proporţie mai mare decît ne-am aştepta, momente culturale care nu ne aparţin: manelele, muzica orientală…

– Din păcate, există anumite posturi de televiziune care s-au întrecut în a promova acest gen de muzică. Lumea s-a obişnuit. Şi cere! Lumea, la chef, e dornică să audă ceea ce i-a plăcut în şi în afara acestui moment. Totul e să nu exagerăm. Iar produsul final – nunta – să iasă bine. Iar impactul pentru sufletul lor să fie benefic. Dar show-ul starostelui este separat de ceilalţi invitaţi ai organizatorilor. Eu cînt muzică uşoară antrenantă, şi muzică populară de cea mai bună calitate. adecvată momentului. Şi, împreună cu partenera mea, executăm cîte un dans latino. În general, mă străduiesc ca organizatorii să nu exagereze în nici o direcţie. Am avut şi momente în care nu am simţit prezenţa publicului aşa cum mi-am dorit-o. Dar, cînd totul este foarte bine pus la punct, naturaleţea îşi spune cuvîntul. Şi totul iese aşa cum ne dorim şi, mai ales, aşa cum îşi doresc oaspeţii.

– Credeţi că, peste ani, nunta, spectacolul citadin va aduce schimbări esenţiale?

– Evident că şi acest fenomen este în schimbare, în perfecţionare. Dar tradiţia este atît de adînc înrădăcinată, încît mereu îşi va pune amprenta asupra acestui fericit eveniment din viaţa omului. Dar se întrevede un pic mai multă socializare, cultură şi decenţă. Pot să vă spun că „strigarea” pierde tot mai mult din importanţă. Dispare chiar. Darul este un gest oferit din suflet. Şi nu mai devine obligaţie. Ci plăcere. Aşa că nu se cuantifică. Nu se trîmbiţează în gura mare.

***

Realcătuirea nunţii (de la sat la oraş) probează mai mult frumosul, decît cultul. Şi slăveşte mai degrabă aspiraţia decît forţa momentului. Alunecarea de la tradiţie spre spectacol nu este altceva decît adaptarea la vremurile pe care le trăim. Împrejurarea că influenţele culturale ale altora alterează sau nu momentul este mai puţin semnificativă. Important e că s-a uitat cu totul supuşenia, iar egalitatea şi-a făcut cărare printre oameni. Aşa că restul pare o glumă revolută: „Bucură-mi-te, mireasă,/Că bota-i pe grindă-n casă,/Şi-i cioplită în patru dungi,/Cîtu-s spatele de lungi/ Îi cioplită/ Şi pîrlită/ După spate curuită (Nunta la români – Simeon Florea Marian)

Pagină realizată de

Radu VIDA