Numai pentru elite?

RADU VIDA

Cititul şi scrisul au fost apanajul celor avuţi. Mult mai tîrziu a apărut o mînă de învăţaţi, ce-şi şiroiau clepsidra timpului prin cele taine. Vreo 18 secole, omenirea a mers în ritm de melc şi, chiar dacă spirala istoriei repeta totul la cîte un nivel superior, diferenţele erau insesizabile. Abia cînd mase mari de oameni au începu să scrie şi să citească au apărut şi vîrfurile. Şi lumea, bezmetică, a luat-o pe calea progresului.

Există cel puţin trei motive pentru care, acum, lumea se află în regres. Elita elitei nu mai vrea atîta învăţătură. Strică. Cauzează. Deşteaptă masele. Şi devine tot mai greu de păcălit, de manipulat, de îngenunchiat. Acesta este motivul pentru care diferitele forme de învăţămînt (de la noi şi de aiurea) sînt concepute ca o… minimă rezistenţă. Cultură în… general, cum spunea cineva. Nicidecum cultură generală. Există, e drept, şi multă sărăcie. Iar nevoile imediat biologice şi fiziologice îndepărtează lumea de învăţătură. Citeam undeva că, în lume, se cheltuie mai mulţi bani pentru hrana animalelor decît pentru hrana oamenilor. Pe de altă parte, apariţia Internetului: un lucru extrem de benefic şi, totodată, superficial. Vestitul brb (Be Right Back – revin mai tîrziu) are conotaţii de-a dreptul înspăimîntătoare. Nu-i Morse, dar nu-i nici o simplă abreviere. E expresia neputinţei comunicării messenger. A spaimei. A ireversibilului.

În lumea asta mare sînt mulţi semeni care nu ştiu să scrie şi să citească. Peste 800 de milioane! Din care, 75% trăiesc în 15 ţări: Bangladesh, Brazilia, India, Niger, Mauritania, Etiopia, Benin, Senegal, Guineea Bissao, Gambia, Sierra Leone, Afganistan, Burkina Faso ş.a. Cifrele sînt de-a dreptul aiuritoare: 64% dintre analfabeţi sînt adulţi. Iar copiii care nu ştiu carte se cifrează la peste 67 de milioane (cei mai mulţi în Africa sub-sahariană).

Să revenim la oile noastre. Spania are oficial 840.000 de analfabeţi, dintre care 70% sînt femei. În Germania, de pildă, există peste 10% analfabeţi, Greu de crezut. Totuşi, 25 la sută dintre nemţi nu au citit niciodată o carte. 14% dintre aceştia sînt agramaţi. Iar 60% dintre analfabeţii nemţi sînt bărbaţi. În Austria, tema este tabu, dar se estimează că sînt între 400 şi 600.000 de analfabeţi. China are probleme de acest gen. Dar nu-i sperie că au populaţia cea mai numeroasă de pe glob. Şi chiar luptă cu analfabetismul. Şi noi ocupăm un loc… fruntaş în ceea ce priveşte neştiinţa de carte.

Pentru că vorbeam de China: la Shanghai a avut loc un festival al cărţii. Cea de a noua ediţie a Expoziţiei de Carte a fost găzduită de Administraţia Generală a Presei şi Tipăriturilor. O săptămînă de lansări de carte, întîlniri cu cititorii, simpozioane. Tema? Viitorul cărţii. „Cititul este lucrul acela care te poate ajuta să faci faţă singurătăţii, acea greutate apăsătoare din viaţa ta, pe care n-o poţi arunca. Cititul te face să stai de vorbă cu mai mulţi oameni, să întîmpini mai multe lumi nemaipomenite” – spunea renumitul autor Su Tong. Dar: curentul irezistibil al cititului electronic a adus un fel de panică în rîndurile iubitorilor de carte pe hîrtie. La fel microbloggingul, noutatea populată de pe Internet, afectează profund modul oamenilor de a citi şi de a scrie.

Psihologii au descoperit fot felul de analfabetisme: cel ştiinţific, statistic, tehnologic, vizual, chiar de utilizare a computerelor. Nici una însă aşa de gravă ca imposibilitatea de a scrie şi, mai ales, a citi. Iar dacă treaba asta va evolua doar în „beneficiul” elitelor, riscăm să sabotăm înseşi cuceririle de pînă acum ale speciei.