Nu vă bucuraţi: sînteţi adevăraţii plătitori

Ilie CĂLIAN

S-ar putea ca cea mai mare distracţie a acestor luni să fie perindarea pe la “instanţe”, cu sau fără cătuşe, a unora dintre cei “mari” şi “aleşi” de către electorat. M-aş bucura dacă aş avea motive să cred că măcar 25% din cei care urmăresc, mai mult sau mai puţin, vitejia unor procurori (numiţi, cu “mînă bună”, de către Băsescu), să se considere şi chiar să acţioneze la momentul potrivit ca alegători, ca parte a electoratului, adică partea aceea lucidă a naţiunii, care hotărăşte viitorul ţării. Dar despre “calitatea” efectivă a electoratului român sînt atît de multe de spus – cu tristeţe! -, încît nu voi scrie aici nimic despre incapacitatea celor care merg la vot de a-şi imagina cam pe ce lume trăiesc şi cam cum ar trebui să arate lumea de mîine. Ca un exemplu: sindicatele din învăţămînt au obţinut, prin Justiţie, “corectarea” unor nedreptăţi făcute de Guvernul Boc – la ordinul lui Băsescu. Acum, o serie de dascăli care nu au fost şi nu sînt membri de sindicat cer ca acele drepturi – obţinute prin Justiţie de sindicate! – să li se acorde automat şi celor care nu şi-au plătit cotizaţiile sincale.

Cu ce obraz?!,dacă nici măcar nu au cotizat la vremea respectivă?! Lipsa de obraz arată, în realitate, un fapt trist: diplomele universitare n-au nici o valoare cînd este cazul să discutăm, nu la modul filosofic, despre etică şi intelectuali – că toţi care au diplome se consideră intelectuali! -, ci despre cunoaşterea minimală a structurilor statului democratic, inclusiv despre existenţa structurilor sindicale, alături de cele patronale şi statale. O imensă mulţime de domni şi, mai ales, cucoane (ţinînd seama de feminizarea excesivă a personalului bugetar) nu pricepe ce sînt alea sindicate – de care ar fi normal să aparţină şi pentru care să “lupte”, în ideea că acestea trebuie să le apere interesele- şi devin peste noapte, “intelectuali” şi “intectuale” obligatoriu de “dreapta”. Iar apoi cer ca drepturile obţinute de sindicate să li se recunoască şi lor, celor care au votat cu Monica Macovei. Iată kirschul social: strănepotul iobagului, devenit lefegiu cu fundu’ gol, se vrea de dreapta, la masă cu marii bancheri ai lumii!…

În realitate, “boborul” se bucură de-a valma de orice încătuşare, incapabil, nici acum, să deosebească abuzul de justificarea şi legală, şi logică. Iată, Băsescu ajunge la “instanţe”. Mai interesant este că a ajuns acolo şeful cunoscutei ANI, acela care, de-a lungul a vreo şase ani a mătrăşit destinul cîtorva sute de persoane- dintre care, cu siguranţă, mulţi chiar o meritau. Dar ceilalţi- cei care erau un fel de “duşmani”, de “adversari politici” sau, simplu, “carne de tun” pentru justificarea laudelor pe care ANI le-a primit de la UE şi din SUA?! Puteţi băga mîna-n foc pentru onestitatea întregii activităţi a ANI?!! Am mai spus-o, şi repet: nu avem nevoie de structuri specializate, întrucît acestea se transformă nu în nişte simple găşti de interese, ci într-un fel de gărzi pretoriene (ca acelea din vremea imperiului roman, care impunea imperatorii), cum s-a întîmplat pe vremea lui Băsescu.

După ce am văzut-o pe şefa DIICOT în cătuşe, după ce l-am văzut şi pe şeful ANI în cătuşe, este firesc să ne întrebăm cînd o s-o vedem şi pe Codruţa Kövesi în cătuşe- iar, mai apoi, pe cîteva dintre cucoanele de pe la CSM şi ÎCJ- başca soţii lor?! Totul e posibil, în condiţiile în care “lupta împotriva corupţiei” s-a făcut prin găşti, care au fost, practic, înafara controlului normal, al Parlamentului. Pentru că, pînă la urmă, Procuratura, adică Ministerul Public, aparţinător Guvernului, trebuie să răspundă, direct şi indirect, în faţa Parlamentului. Însă, cînd încerci să discuţi ceva despre Justiţie, toţi aşa-zişii slujitori ai Justiţiei sar în sus ca arşi, invocînd independenţa celei de a treia puteri în stat. Adică, în ultimă instanţă, independenţa unei complexităţi de găşti; de la Poliţie şi Jandarmerie ori Vamă, la SRI şi celelalte “servicii” de spionaj intern şi delaţiune; la procuraturi, judecătorii, tribunale; pînă la CSM, ÎCJ şi CSI- şi să nu uităm de fabricile de jurişti (facultăţile de drept şi de doctorate) şi barou- peste toate acestea tronînd cumplitul sistem al înrudirilor şi cumetriilor din tot acest sistem. (V-aţi pus problema că, dacă fiul dv. se poartă nerespectuos cu vreun / vreo asistentă de la vreo facultate de Drept, tatăl dv. poate pierde o moştenire de 40 ha?!) Repet, în final: nu vă bucuraţi! În ce mă priveşte, n-am nicio stimă faţă de această “cruciadă”.