Nu ne pricepem (încă) la democraţie

Ilie Călian

Săptămîna trecută, Traian Băsescu şi-a anunţat înscrierea în PMP. Faptul în sine, nu merită a fi comentat, din perspectiva vechii sale afirmaţii, cum că, după plecarea de la Cotroceni, nu se va mai implica în politică, întrucît răzgîndelile lui Băsescu sînt notorii. Totuşi, faptul merită a fi comentat prin prisma motivelor pe care le invocă Băsescu. Anume, zice el, în esenţă, următoarele: de cînd nu mai este preşedinte, s-au ridicat împotriva sa nu doar adversari politici, dar şi o parte dintre cei care, pînă atunci, îi ciuguleau din palmă – astfel că se vede silit să se apere; că, pînă era el preşedinte, funcţiona statul de drept, pe cînd acum e condus de procurori şi “servicii”, după ce i-au scăpat din mînă; că, dacă n-a putut să lase o moştenire pedelistă, va lăsa una populară, prin PMP.

Ce ar fi de priceput din ce a spus Băsescu? Mai întîi, că el – dar şi mulţi alţi politicieni – au intrat în politică doar cu scopuri personale şi fac politică pentru a-şi apăra “imaginea” şi interesele (cu atît mai ferm, cu cît este căutat de Justiţie). Mai recunoaşte Băsescu un fapt bine ştiut de multă vreme: că s-a implicat direct în activitatea puterilor statului şi a feluritelor instituţii – altfel spus, că şi-a încălcat atribuţiile constituţionale. Acum, tună şi fulgeră, pe la posturi tv, împotriva unor persoane din justiţie, care atacă politicienii, atrăgînd atenţia că toate trei puterile statului trebuie să se respecte reciproc. Apare, însă, o altă problemă: recentul raport al SRI spune direct, referindu-se la anul 2014, în care Băsescu era preşedinte, că în acea perioadă s-au produs numeroase încălcări ale legii din partea unor grupuri de putere politică, inclusiv din partea preşedintelui. Atunci, cum a asigurat el “statul de drept”?! Mai zice Băsescu ceva greu de înţeles: cum că n-a reuşit să lase moştenirea pedelistă, dar, prin intrarea în PMP, vrea să lase o moştenire populară (probabil, în calitate de preşedinte al PMP). Dar PD, devenit apoi PDL, nu era un partid popular? Iar acum, “noul” PNL nu este afiliat popularilor europeni, liberalii renunţînd la propria doctrină?! Desigur, Băsescu nu trebuie luat în serios din punctul de vedere al onestităţii şi consecvenţei politice, al doctrinei şi programului de partid. “Săgeata” aceasta are menirea nu de a face clarificări doctrinare, ci de a atrage către partidul său cîţiva foşti pedelişti care nu şi-au găsit locul la masa cu bucate a “noului” PNL.

Dar, dacă modul de a concepe politica, aşa cum consideră Băsescu, nu este ceva nou, să vedem ce s-a întîmplat în tabăra opusă. Mai exact în PSD. S-a întîmplat exact ceea ce se aştepta: Liviu Dragnea a rămas singurul candidat la postul de preşedinte al partidului şi a fost votat de 97% dintre cei peste 533.000 de pesedişti prezenţi la urne. N-am înţeles rostul acelei modificări de statut, conform căreia preşedintele este ales prin votul “universal” al membrilor partidului şi nu de către delegaţii la congres. Ideea că, în felul acesta, nu va mai putea nimeni să invoce “aranjarea” voturilor de către “baronii” locali, care-şi trimit delegaţii la congres, nu are sens: O fi preşedintele ales “universal”, dar el îşi face “echipa”. Desigur, ideea nu e nouă. Stolojan, ajuns preşedinte al liberalilor, spunea că va conduce partidul ca pe o corporaţie. Acum, Victor Ponta afirma că este normal ca preşedintele să-şi facă “echipa”. În ce mă priveşte, nu-mi imaginez preşedintele unui partid ca pe un “selecţioner unic” al naţionalei de fotbal: ar fi prea trist să simplificăm întratîta esenţa unui partid politic, încît să o limităm la ceva de genul marcării mai multor goluri într-un campionat. Însă, în politica românească nu ne mai putem mira de nimic: am văzut alianţe “împotriva naturii”; am văzut partide care peste noapte şi-au schimbat total doctrina politică; am văzut politicieni care trec dintr-un post de lider al unui partid, în post de lider al altui partid…
Esenţa este simplă: nu ne pricepem (încă) la democraţie…