Nu avem bani!

A devenit un slogan naţional.
Omul năcăjit nu are bani pentru că e înghesuit de Stat. Să dea. Tot timpul. Şi din ce în ce mai mult. Iar el – amărâtul – primeşte minimum pe economie şi se fereşte ca de dracu’ să nu calce strâmb: muncă la negru sau gri, să semneze condica, să facă din 8-ul productiv unul de 10. Dar să nu se vadă.
Ţăranul nu are bani, că n-are! E singur. Unde-i unul… N-au nici vârsta la care se pot zbengui pe câmp, nici ajutoare mai tinere, nici unelte, nici animale… Ca să nu vorbim de maşini performante. Iar concurenţa marilor ferme îi omoară de-a dreptul. Şi, vorba aia: la tăţi ni-i greu! Dar lor li-e şi mai greu. Subzistenţă.
Patronul nu are bani pentru că “trăim vremuri grele”. La cârciumă vin tot mai mulţi inspectori şi trebuie hrăniţi, îmbătaţi, bibiliţi – da’ de scapă omul de amendă; în pieţe trebuie dat cartoful, varza, gogoşarii, pomul de crăciun, brânza de burduf şi caşul – la toate se ia tain de cei care trec prin peisaj.
Nici Guvernul nu are bani.
Trebuie să-i plătească pe cei care nu muncesc, dar fac tarantele, greve şi alte proteste. Dau cu ţârâita la învăţământ, sănătate, cultură… Dar trebuie să rămână şi de furat. Că partidele mari nu trăiesc cu apă de ploaie, vânt şi soare. Nu fac fotosinteză. Drept pentru care trebuie să aibă grija alegătorului birocrat. Şi mai are şi obligaţii externe. Am cumpărat la elicoptere, avioane şi tancuri second hand, but first class de ni s-a urât. Acum, dintr-un foc trebuie să dăm 4 miliarde de dolari pe armamentul arvunit de la americani. Că a fost ministrul apărării pe la supuşii Unchiului Sam şi, orişicât, nu-şi putea călca cuvântul dat de preşedintele Iohannis… unchiului Trump.
N-avem bani şi pentru că primim imigranţi. Legali, auzi! Cu nemiluita. Ei fug şi trag din narghilea, iar noi muncim pentru ei. Nu ţin minte ca, în decursul istoriei, când vremurile ne-au fost realmente potrivnice, să ne fi luat desaga şi să fi bătut la porţile Islamului.
Nu sunt bani şi pentru că nimeni nu ne bagă în seamă. Se duce preşedintele pân’ la New York şi se întâlneşte cu primul-ministru din R. Moldova, cu preşedintele Egiptului şi cu cel al Estoniei. Păcat de biletele de avion şi tot protocolul înfumurat! Că, altfel, puteau bea un şpriţ şi prin vecini. Pe Lipscani, de exemplu. Nu trebuia să treacă oceanul. Dar obrazul subţire…
…cu cheltuiala poporului se ţine.
Merg parlamentarii la te miri ce congrese, fără nici o legătură cu viaţa noastră politică, socială sau economică: noi plătim! Se zbenguie miniştrii pe te miri unde: noi plătim! Fac universităţile, şcolile, spitalele, primăriile, consiliile judeţene, alte şi alte căpuşe ale statului tot felul de manifestări internaţionale: a trecut vremea cu ţâpuritura: turcu’ plăteşte! Nu: noi plătim!
Cu toate că, aşa cum spuneam, nimeni nu are bani…
Radu VIDA