Nostalgii

RADU VIDA

Trecu meteoritul şi, în coada lui, Aura Răducu. Funcţionar, neicusorule, ajunsă ministru peste fondurile europene! De unde, pentru nu se ştie ce defecţiuni, a fost… defectato-şutată. Dată afară, dintr-un executiv care şi aşa n-are multe zile. Şi, în ăst timp, pune şi… impune tot felul de nume în peisajul „guvernului meu”.

Supărată pe existenţă, văitîndu-se ce greu a fost (dar mai bine cu, decît fără!) doamna ex-ministru dă pe goarnă. Numa’ că n-am izbucnit în lacrimi cînd a afirmat că ea a venit de ministru să facă treabă. Că şi acolo unde a fost, s-a rupt în figuri. Doamna Aura zice că a lucrat 14 ani în instituţii europene şi n-a lăsat în urma ei nici o… hîrtie. Totul este stocat electronic. A venit, însă, în ţara natală (care, să nu uităm, i-a facilitat mersul prin cele străinătăţi!) şi a găsit o mizerie… Epoca tip EXCEL şi stocarea datelor pe hîrtie trebuie să înceteze, clama doamna cea funcţionară şi înaltă în acelaşi timp.

De acord!

Doar că IT&C, călare pe PC a făcut ravagii în România ultimilor ani. S-a investit enorm (nu mai dau cifre pentru că şi la componenţa armatei germane, spre exemplu, 5 agenţii de ştiri au avansat 6 cifre diferite, iar criticile au venit de la cei care au citit doar minciunica prusacă). Repet, însă, că mi-a plăcut de doamna ex-ministru, pînă cînd a spus că banii nu sînt o problemă, atragerea fondurilor depinde de proiecte bine realizate. Şi alte asemenea.

Serios?

Cu toate că nu sînt adeptul exemplelor, trebuie să atrag atenţia că banii sînt o problemă. Mai ales cînd nu-i ai! Iar proiectele trebuie să fie în aşa fel făcute încît să nu fie neapărat pe interesul tău, ci pe cel al cărui buzunar se lărgeşte, vezi doamne! Poţi să ceri bani pentru o fabrică, că-ţi… bruxelleşte-n nas şi UE şi CE şi PE. Da’ ia să ceri bani să-ţi modernizezi serviciile de paşapoarte, spre exemplu. Cred că nu-ţi trebuie nici, drapel, nici buletin, nici garanţii, nimic! Ai cerut şi-i pe gustul lor? Primeşti. Nu? Nu.

Apropo de paşapoarte, i-aş aminti ex-ministreisei pe fonduri atrase europeneşte că, atunci cînd ne descurcam singuri, aveam paşapoarte ieftine. Şi, mai ales, aveam… nevoie de paşapoarte. Pentru că n-o luasem încă la… UE şi tot omu’ trebuia să arate că ştie să facă frumos (aport, am vrut să spun). Au venit vremurile în care, iată, putem merge în Uniunea Europeană cu cartea de identitate (minus Suedia, de scrie pe site-ul ME că nu recunosc buletinul românesc, dar oamenii care au fost pe acolo spun că nu-i adevărat). Asta da informatizare şi informaţii prompte şi adevărate, doamnă ex!) Acu’, că au luat “pîinea de la gura” micilor întreprinzători fotografi , se fac poze cu aparate de tras imagini de pe lună, performante, zic (dar chipurile sînt proaste, hidoase chiar, alb)negru, de nu-l recunosc decît cîinii comunitari, pentru că, se pare, doar ei văd viaţa aşa, decolorată, fără să ştie de colorul… colorat); acu’ cînd marea majoritate dintre noi călătorim fără să avem nevoie de paşaport, obectul s-a scumpit. Da’ nu oricum! Exemplu: Volumul lui Douglas R. Hofstadter: Gödel, Escher, Bach – Briliantina Ghirlandă Eternă, distins cu premiul Pulitzer, avînd 815 pagini (format 24)17 cm.) costă 119 lei. Şi are informaţii pe care nu le-ar înţelege nici dacă ar citi toţi angajaţii (alfabetizaţi) ai Ministerului de atragere a fondurilor despre care vorbeam. Paşaportul? Cu poza în bernă, 13+1 pagină mai securizată cu… plastic şi CIP, 12,5)8,5 cm. costă… 236+22 lei (taxă de eliberare?). Cartea – o cumperi într-o secundă. Paşaportul – după două spătămîni şi cozile aferente.

Evident că trebuie să depăşim stadiul cu creionul chimic şi coala ministerială, dar electronica n-ar trebui să însemne doar stocare, ci şi eliminarea jăcmănelii, a timpului mai îndelungat pentru procesare şi a reducerii personalului manipulant. A fucnţionarilor care nu…funcţionează!

Şi nu mă refer doar la Serviciul de paşapoarte!