Noi muncim. Ei?

RADU VIDA

Null tolerantz!
Cu asemenea slogan a venit în  Parlamentul European, noul preşedinte al forului legislativ continental. Fostul librar şi primarăş într-o localitate speriată a Germaniei de Nord s-a stropşit la toţi. Mic, chel şi cu un rînjet mare, care îngheaţă apele Mării Nordului, Martin Schulz a intrat în arenă, sprijinit de Alianţa Socialiştilor şi Democraţilor (S&D). A profitat, vasăzică, de înţelegerea a două partide mari, care-şi împart preşedinţia PE. Are vreo importanţă că sînt alţii mai buni, mai competenţi, mai experimentaţi? Nu.

Asemenea politicienilor noştri, şi cei din UE se comportă ca şi în vremea dictaturilor din Est: cine e mai tare, face legea. Cine nu… nu! Restul: ciocul mic! Legea elaborată de PE, spre exemplu, spune că trebuie să folosim fondurile europene. Şi, fără ruşine, sîntem arătaţi cu degetul pentru că nu ştim să cheltuim bunătate de bani. E vorba de miliarde şi miliarde! Chiar aşa?! Ministrul Afacerilor Europene, dl. Leonard Orban, membu al Guvernului, cu alte cuvinte, îi periază pe cei care ne dau bani. Cică: în 5 ani, am primit cu 5,7 miliarde de Euro mai mult decît am contribuit la fondul comunitar. Nu ştim, n-am fost, n-am văzut. Dar, întrebăm şi noi: ce s-a făcut cu aceşti bani? Unde se vede că s-a aşternut ceva care să folosească naţiei?

Întrebarea este retorică, iar răspunsul vine întotdeauna din guşă de politician, care, asemenea lui Pristanda, numără steagurile inexistente de pe tot felul de edificii, doar, doar… În 2012, zice acelaşi ministru, aflat în slujbă pentru apărarea Bruxelles-ului, trebuie să cheltuim. Vîrtos. Bani din fondurile structurale şi de coeziune de 3,5 ori mai mult decît s-au cheltuit în cei 5 ani de care vorbeam mai înainte. Iar de la tot felul de şefuţi de la UE, PE, CE ş.a. vin ameninţări cum că nu vor exista compensări între diferitele programe operaţionale. În traducere: ori faci… parcuri în … pădurile patriei, ori pierzi fondurile! Faci training pentru formarea de specialişti în cine ştie ce bazaconii de meserii de care n-are nevoie nimeni? Bine! Nu, nu! Ai pierdut banii. Asta, ca să nu mai vorbim de împovărătoarea coplată (cică, să ne responsabilizeze!).

Null tolerantz!
În 2013, spuneau tot felul de şefani ai UE, vom pierde o grămadă de bani, dacă nu-i atragem. Pînă atunci, bocăne vînt de angajări. La agenţiile care, zice, trebuie să atragă 6 miliarde de dolari. Altfel, ne-au spus şi Rompuy, şi Barroso, şi şefii de state din UE: să ne punem pofta-n cui. Cu miliardele pe care nu le atragem, dar nici nu facem nimic cu ele. Apropos: războinicul şef al PE, Martin Schultz, a spus că s-a săturat de atîţia şefi.

Că el, ca preşedintele Parlamentului Continental, va fi „preşedintele tuturor europenilor”. Nu i-a spus nimeni că nu de şefi avem nevoie. Ci de  nişte oameni care gîndesc politica în aşa fel încît să nu mai fim legaţi de aceeaşi frînghie cînd unul din statele europene se spînzură (sau e spînzurat!) şi să ne înţelegem în bună pace. Mă întorc la ministrul Orban şi-l parafrazez: experţi de la BEI, BERD şi BM ne vor învăţa cum să cheltuim banii pe care-i absorbim de la sacul făr’ de fund al UE (!?!).

Evident, criza nu poate fi contracarată nici de ei (dînd) , nici de noi (luînd). Dar, bancul spune de criză că ar putea fi depăşită dacă: 1). chinezii n-ar mînca o zi; 2).ruşii n-ar bea în altă zi; iar 3). românii ar munci măcar o zi.
Null tolerantz?