Noaptea albă a filmului românesc: Cluj-Napoca, 16 septembrie 2011

Prezentăm, mai jos, programul detaliat al proiecţiilor din cadrul  „Nopţii albe a filmului românesc”.

CINEMA VICTORIA:

ora 18 –  Adela (1985), r. Mircea Veroiu, 90’ . Drama o constituie imposibilitatea unei iubiri; doctorul Emil Codrescu a reîntîlnit-o pe Adela cu 20 de ani mai tînără, pe care o cunoscuse pe cînd era copilă. Între cei doi se înfiripă o idilă, dar după multe ezitări lucrurile se opresc în acest stadiu. Mircea Veroiu se substituie lui Ibrăileanu cu mijloacele cinematografice şi cu recunoscutele sale calităţi plastice.

ora 20 –  Aurora (2011), r. Cristi Puiu, 183’ . Apartamentul de bloc, în a cărui bucătărie un bărbat şi o femeie discută despre bunica Scufiţei Roşii, avînd grijă să n-o trezească pe fetiţa care doarme în camera alăturată. Remorcile abandonate pe terenul viran – aflat între casele de la marginea oraşului – din spatele cărora bărbatul pîndeşte ceea ce pare a fi o familie. Oraşul pe care îl traversează acelaşi bărbat, după ce a recuperat cele două percutoare artizanale necesare armei de vînătoare pe care o are acasă. Bărbatul are 42 de ani, se numeşte Viorel şi, stăpînit de gînduri incerte, traversează oraşul de la un capăt la altul, către un obiectiv numai de el ştiut.

ora 23.30 – Felicia, înainte de toate (2010), r. Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf, 120’ . Felicia, înainte de toate este o poveste amară şi, pe alocuri, amuzantă, despre cum 19 ani de lipsă de comunicare, concentraţi într-o singură zi, pot dezbina o familie. Ziua de plecare a Feliciei (după vizita făcută în fiecare an familiei ei din Bucureşti) este, ca întotdeauna, foarte agitată. Felicia începe prea tîrziu să-şi strîngă lucrurile, mama face un mic dejun copios, iar tatăl se teme că nu va mai trăi să-şi vadă fiica din nou. În plus, Iulia sună să anunţe că nu mai ajunge la timp să îşi ducă sora la aeroport. În timp ce taxiul îşi face loc prin aglomeraţia din Bucureşti, Felicia şi mama ei înţeleg că vor pierde avionul. Încercînd să îşi reprogrameze zborul, Felicia trebuie să înfrunte cele două familii (fostul soţ şi copilul în Olanda, aşteptînd-o să se întoarcă la timp) şi tatăl şi sora, care încearcă amîndoi să fie de ajutor în felul lor. Toate acestea şi întreruperea comunicării cu mama ei arată drumul dureros pe care l-a parcurs Felicia în cei 19 ani de stat departe de familia ei.

CINEMA FLORIN PIERSIC:

ora 22 –  Bună! Ce faci? (2011), r. Alexandru Maftei, 105’ . După 20 de ani de căsnicie fericită, Gabriel şi Gabriela nu mai simt nicio atracţie unul faţă de celălalt. Să fie asta tot ceea ce viaţa le mai poate oferi? După ce îşi petrec cîteva nopţi comunicînd pe internet cu un necunoscut, amîndoi se îndrăgostesc – fără să ştie că de fapt s-au găsit tot unul pe celălalt. Atracţia pasională pentru necunoscut se amestecă cu sentimentul de vinovăţie că îşi înşeală partenerul de o viaţă. Încă şi mai confuz este băiatul lor, Vladimir, un adolescent cu o viaţă sexuală foarte activă, cînd descoperă că şi părinţii săi sînt mînaţi de dorinţe. Într-o zi însă întîlnirea celor doi amanţi virtuali devine inevitabilă…

ora 00.00 – Eu cînd vreau să fluier, fluier (2010), r. Florin Şerban, 94’. Silviu mai are doar 5 zile pînă la eliberarea din penitenciarul de minori. Dar 5 zile devin o eternitate după ce primeşte vizita neaşteptată a mamei lui şi în penitenciar vine în practică Ana, o studentă frumoasă la Sociologie.

ora 2 –  Despre alte mame (2010), r. Mihai Ionescu, Tiberiu Iordan, 83’.
Cinci tineri cineaşti vin dimineaţa devreme într-o gară pentru a realiza un documentar despre viaţa pulsatilă din acest spaţiu al intersecţiei destinelor umane. Mediul în care trebuie să rămînă o zi întreagă îi influenţează de la început în moduri neaşteptate. Pauzele şi pregătirile de filmare devin momente de confesiune în care fiecare membru al echipei scoate la suprafaţă momente speciale din relaţia cu mama, detalii de viaţă, profesie şi caracter. Fragmente din biografia emoţională fac din fiecare cineast un personaj principal la un anumit moment al zilei de filmare. Aproape de miezul nopţii, cei cinci aşteaptă pe un peron venirea unui tren pentru a  filma un ultim cadru. Aşteptarea este întreruptă de doi poliţişti care solicită echipa să-i însoţească la Poliţia Gării.  Poliţiştii vor neapărat să vizioneze tot materialul filmat pînă în acel moment. Vizionarea materialului filmat revelează un fapt de viaţă greu de imaginat, pe care cineaştii noştri l-ar fi putut rata, dacă poliţiştii nu le-ar fi oferit cheia de lectură.

După cum am mai anunţat, intrarea la proiecţii este liberă, în limita locurilor disponibile.