Niinistö marchează cotitura finală spre dreapta a Finlandei

Las Provincias

Noul premier al Finlandei, Sauli Niinistö, conservator moderat, are în spate o lungă carieră municipală, regională şi naţională. Europenist convins, el a fost vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii între 2003 şi 2007. Niinistö a obţinut o victorie istorică în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale finlandeze, punînd capăt la două decenii de hegemonie socialistă şi obţinînd reîntoarcerea la şefia statului a partidului Kokoomus, după o lungă pauză de aproape 60 de ani. Niinistö a reuşit să obţină un important triumf, încă din primul tur al alegerilor prezidenţiale de acum două săptămîni, cînd şi-a dublat ca număr de voturi adversarul, deputatul verzilor Pekka Haavisto.

Victoria lui Niinistö marchează o cotitură fără precedent a dreptei în politica finlandeză, iniţiată de victoria liderului partidului său, Jyrki Katainen, la alegerile generale din 2011, conferind conservatorilor şefia guvernului şi a statului, pentru prima dată în istorie. Născut la 24 august 1948, la Salo, un mic oraş situat la 113 kilometri de Helsinki, Niinistö a absolvit Dreptul în 1974 la Universitatea Turku, deschizîndu-şi propriul birou de avocatură în oraşul natal.

Cariera lui politică a început în 1977, în calitate de consilier la primăria din Salo, unde a lucrat pînă în 1992. A fost ales deputat prima oară în 1987, iar de atunci a ocupat mai multe posturi parlamentare, între care cel de preşedinte al Comisiei pentru Legile Constituţionale şi cel al comisiei parlamentare a Băncii Finlandei. În 1994 a intrat în guvernul de coaliţie condus de Paavo Lipponen, mai întîi ca ministru al justiţiei, iar apoi ca titular al economiei. Au fost ani dificili pentru economia finlandeză, afectată de desfiinţarea Uniunii Sovietice, pe atunci principalul său partener comercial. Niinistö s-a văzut obligat să realizeze reduceri ale cheltuielilor sociale pentru a însănătoşi conturile publice şi a reduce deficitul, în timp ce ţara se orienta definitiv spre Uniunea Europeană în căutare de noi oportunităţi.

Europenist convins, ca şi Lipponen, el a susţinut propunerea ca Finlanda să renunţe la moneda naţională, marca finlandeză, pentru a trece la euro, delimitîndu-se astfel de restul ţărilor nordice. Niinistö şi-a anunţat retragerea treptată din politică în 2001, an în care a abandonat şefia partidului conservator, deşi a rămas ministru al economiei pînă la sfîrşitul mandatului, în 2003. În acel an s-a mutat la Luxemburg în calitate de vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii (BEI), post pe care l-a ocupat pînă în 2007. În 2006 a revenit în politica naţională şi s-a prezentat la alegerile prezidenţiale în care a fost pe punctul, contrar pronosticurilor, să o învingă pe Tarja Halonen, care a fost realeasă la o diferenţă de trei puncte.

Un an mai tîrziu el revenea ca deputat şi era numit preşedinte al Eduskunta (Parlament), funcţie pe care a exercitat-o cu multă discreţie, pentru a evita orice uzură politică, în aşteptarea unei a doua şanse de a ajunge la preşedinţia ţării.