Nicolae Vasiu, Consideraţii asupra evenimentelor naţionale, politice şi sociale, care au vizat unitatea şi întregirea statului român în prima jumătate a secolului al XX-lea

Născut la 19 ianuarie 1895 în comuna Drînbar-Alba, viitorul protopop al Clujului (1925-1940) a fost unul dintre consilierii luminaţi care au stat în preajma episcopului Nicolae Ivan, secondîndu-l pe acesta într-o serie de acţiuni de interes naţional. Lui i se datorează iniţiativa construirii bisericii Sf. Nicolae, editarea revistei „Clujul ortodox” în 1931, organizarea la Cluj a Congresului Asociaţiei clericale „Andrei Şaguna”, repunerea revistei „Renaşterea” pe noi baze, ca şi alte iniţiative din Consiliul eparhial ortodox. Diktatul de la Viena l-a obligat să se refugieze la Alba Iulia, unde a redactat revistele „Renaşterea” şi „Tribuna Asociaţiei refugiaţilor” şi a avut un rol hotărîtor în organizarea vieţii publice a oraşului sub auspiciile Astrei.

După reîntoarcerea la Cluj, s-a dedicat vieţii ştiinţifice, redactînd o impozantă monografie despre Nicolae Ivan, un dicţionar enciclopedic latin-român, o monografie a satului natal, precum şi cartea de faţă, rămasă în manuscris. Consideraţiile publicate acum de Mircea şi Monica Vasiu la Ed.Napoca-Star reprezintă un studiu atent şi obiectiv asupra perioadei celei mai negre din istoria poporului român din Transilvania, care s-a deschis odată cu „anul fatal 1940”, urmat de sovietizarea şi comunizarea ţării. Ca un adevărat istoric, el analizează cauzele pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord, Cadrilaterului şi Ardealului de Nord, prin prisma românilor sacrificaţi din aceste regiuni, consemnînd crimele îngrozitoare şi masacrele populaţiei din satele sălăjene sau de la Cluj şi Huedin (protopopul martir Aurel Munteanu). Date dintre cele mai importante sînt furnizate cu privire la regimul legionar şi cel antonescian, la constituirea grupului etnic german şi la referendumul din 1941. Războiul din Răsărit, ca şi consecinţele actului de la 23 august sînt privite cu ochii martorului şi al judecătorului de istorie, mai ales că datele oferite sînt atent cernute. Pentru istoricii perioadei horthyste, analiza este una dintre cele mai consistente, la fel ca în perioada ocupaţiei sovietice a Clujului cînd conducătorii maghiarilor caută să-şi menţină puterea făcînd jocul sovieticilor şi împiedicînd pe români să revină la casele şi slujbele lor, prin intermediul organizaţiei Uniunea Populară Maghiară şi a Consiliului Frontului Naţional Democrat.

Şcoala ipocriziei instituită de acestea camuflează, de fapt, forţe şoviniste şi reacţionare, care se infiltrează peste tot, arătîndu-şi zelul faţă de sovietici şi comunişti. În acelaşi timp întreţin spiritul antiromânesc, manifestat în mod inuman prin uciderea sergentului Dumitru Căciulan la intrarea trupelor româneşti în oraş. Tot datorită opoziţiei lor, aducerea Universităţii române de la Sibiu la Cluj a fost întîrziată cu un an, iar prin oameni ca Teofil Vescan şi Gheorghi Timofti, plasaţi în administraţie, au încercat să suţină autonomia Transilvaniei, precum şi alte forme de sabotaj şi manifestare antiromânească, alimentînd furia muncitorilor de la Dermata care i-au atacat pe studenţii români din căminul „Avram Iancu”. Pentru a contracara manevrele horthyştilor camuflaţi, autorul nostru a devenit unul dintre conducătorii Partidului Naţional Popular, în cadrul căruia s-a încercat revenirea la normalitate, prin sprijinirea unei prese obiective, a activităţii Uniunii Patrioţilor şi a altor grupări democratice, militante pentru un Cluj universitar, activ şi prosper. Cartea sa are meritul de a fi adus lămuriri dintre cele mai însemnate şi mai exacte privitoare la viaţa Clujului antebelic şi postbelic, date care provin dintr-o sursă sigură şi demnă de încredere, fără de care istoria adevărată a oraşului nostru ar prezenta multe goluri şi inexactităţi.
Mircea Popa