Nici nu ne merităm altă soartă!

Ilie CĂLIAN

Am sperat că, în această vacanţă de vară, viaţa politică românească va fi clară şi liniştită. De fapt, a şi fost – dar nu chiar aşa. În realitate, a fost mai degrabă chioară şi zăcătoare. Adică, veţi spune, mie (Ilie Călian) nimic nu-mi place: nici aşa, nici aşa… În realitate, este vorba despre altceva. Adică, evident nu mă interesează “evenimentele” de trei parale, în care anumite personaje îşi dau în petic (cum erau, “pe vremuri”, Traian Băsescu şi perechea sa, Elena Udrea, fără de care n-ar fi putut trăi România – şi între timp s-a dovedit că se poate şi fără ei).

Parţial, mi s-au îndeplinit aşteptările: n-a mai “ieşit la rampă” marinarul mahalagiu – nici iubita sa de proiect politic nu s-a dat în stambă mai mult decît i-a îngăduit regimul de detenţie (ciudat). În schimb, s-a dat în stambă noul preşedinte şi „Prima Doamnă”, Carmen. În cazul primului, s-a demonstrat că nu ştie să vorbească şi, conform opiniei unor specialişti, cine nu are cuvinte, nu are nici idei: ideile se formulează prin cuvinte. În privinţa aşa-zisei „instituţii” a „Primei Doamne” – am mari reţineri. După mintea şi cultura mea (pe care, cu siguranţă, doamna Carmen nu le are – nici din genele părinţilor, nici ca urmare a zeci de ani petrecuţi cu lectura anumitor cărţi) -, aşadar, Doamna Carmen ar fi bine să stea cuminte pe fundul ei, atîta cît i l-au croit părinţii, şi după cîtă minte i-au dat – şi, mai ales, după cîtă cultură are.

Cu perechea prezidenţială ne-am lămurit – sau, cel puţin eu. Dar ce-au făcut restul – începînd cu primul ministru Victor Ponta? N-au făcut nimic spectaculos. O fi rău, o fi bine?! A văzut toată lumea: Victor Ponta şi-a pus cenuşă-n cap şi s-a retras de la conducerea PSD. Deocamdată, nu pot să cred nici una dintre variantele explicaţiilor. În primul rînd, nu pot să cred că Ponta s-a retras pentru că i-ar fi cerut insistent aşa-zişii „baroni locali” din PSD: nu avem nici dovezi concludente, nici argumente adiacente. Apoi, nu rezistă ca explicaţie nici o aşa-zisă duşmănie sau rivalitate dintre el şi Liviu Dragnea. Nu că ar fi imposibilă, ci pentru că, pînă la un anumit moment, evoluţia din PSD nu a dovedit aşa ceva. Evident, „lucrăturile” dintr-un partid sau dintr-un guvern sînt posibile – ieri, azi şi mîine – însă, într-un partid ca PSD, explicaţiile sînt mai complicate.

Ceea ce am aflat este că, pînă la urmă, preşedintele Klaus Iohannis a cam luat-o pe coajă – ca să nu spun direct că, după ce a dat cu muncii-n fasole, promotorii săi, „noul” PNL, i-au dat cu flit: cele două mari partide conlucrează pe tema Codului fiscal peste capul marelui imperator de Sibiu. Se pare că şi în alte domenii legislative cele două mari partide vor reface – dincolo de formule grafice – vechea înţelegere USL. Iar singurul motiv real, deocamdată, ar fi acela că „noul” PNL nu este capabil să guverneze. E adevărat, între timp, PSD trebuie să-şi revină după ultimele lovituri de măciucă. Se va şi întîmpla, cu Liviu Dragnea la conducere şi, totodată, cu sprijinul, mereu reafirmat, al UNPR faţă de Guvernul Ponta.

S-a întîmplat altceva important în această perioadă? Da, veţi spune: afluxul de nenorociţi din lumea musulmană, care vor să tranziteze România. Să fim serioşi! Repet: sărăcia din România nu este atractivă, aşa cum n-a fost de-a lungul a circa o mie şi cinci sute de ani, de cînd mari mase de asiatici au trecut pe la noi – şi nu s-au oprit aici: să jefuiască Suceava, ori Constantinopolul, strălucita capitală a Imperiului Roman de Răsărit?! Să jefuiască cetatea Curtea de Argeş, sau Viena şi, mai departe (cum au făcut-o de pildă, triburile de unguri), Germania şi Nordul Italiei, cu Roma, fosta capitală de Apus a Imperiului Roman? Ce să facă, astăzi, nenorociţii aceia din Asia Centrală în România?! De jefuit n-au ce, locuri de muncă nu au nici măcar la gropile de gunoi (trebuie să ne protejăm ţiganii noştri), iar în materie de felurite „Silicon Valey” – ce să mai vorbim?

Dar, dacă tot veni vorba despre mulţimea de refugiaţi, pun şi eu o întrebare. Răspunsul nu-l am – poate-l au cititorii. Eu mă rezum la a întreba: de unde dracu’ au ăştia mii de euro, ca să-şi plătească transportul pînă-n Paradis?! Nu cumva un diavol cu bani mulţi – imens de mulţi, dar utili! – şi-a băgat coada şi a regizat acest exod exclusiv?!

Este, totodată, normal să mă întreb de ce nu avem noi, în buget, suficienţi bani pentru nenorociţii noştri. Sau, ca să fiu şi mai clar: de ce trei milioane de salariaţi din economia reală), trebuie să susţină, din bugetul ţării, tot felul de aiureli patriotico-umanitare?! Pînă şi pensionarilor li se mai iau impozite! Nu întreb despre opiniile politicienilor, întrucît ei au „nasul fin”: ei ştiu pînă unde pot să întindă coarda. Dar ceilalţi locuitori ai acestei ţări – nu cei care au plecat definitiv sau temporar, ci exact aceştia care sînt aici, care plătesc toate impozitele şi taxele care nişte oi proaste – toţi aceştia nu au nimic de zis?! Dacă aş crede ce s-a zis – cum că românii dinafara graniţelor ne-au hotărît preşedintele -, atunci n-aş putea ajunge decît la o concluzie simplă: cei de-aici, „de-acasă”, nici nu-şi merită altă soartă!