Netanyahu vrea să spargă nuca iraniană

La Razon

Totul părea să indice că problemele dintre Israel şi Iran se vor menţine în limitele unui pact tacit – în care se făcea referire, dar nu se introducea tema unui atac împotriva dictaturii islamice – în actuala campanie americană. Totuşi premierul israelian, Benjamin Netanyahu a avertizat că Iranul se află la distanţă de şase sau poate şapte luni de a putea fabrica bomba nucleară şi că, prin urmare, preşedintele SUA, Barack Obama, trebuie să-şi delimiteze cu grijă momentul în care va porni o acţiune militară împotriva Teheranului, în apărarea Israelului.

În prezent Iranul îmbogăţeşte uraniu la o puritate de 20 la sută – sub pretextul unui reactor utilizat pentru a produce izotopi medicali – şi se apropie cu paşi mari de fabricarea armei nucleare. Potrivit unui raport din luna august, redactat de inspectorii ONU, Iranul a înmagazinat deja 91,4 de kilograme de material nuclear la o puritate de 20 la sută. Pentru a putea fabrica bomba, Iranul ar trebui să obţină între 200 şi 250 de kilograme, lucru destul de uşor de făcut cu o medie de 15 kilograme pe lună, şi care ar putea fi accelerată ţinînd cont de actualele împrejurări.

Vorbind via satelit de la Tel Aviv, Netanyahu a reiterat necesitatea de a trasa “o linie roşie… înainte de a fi prea tîrziu”, ceea ce înseamnă, în cazul în care Iranul ar trece de ea, o intervenţie armată. Întrebat asupra posibilităţii ca Israelul să poată declanşa un atac, premierul israelian a răspuns că această posibilitate există, dar este de dorit ca o acţiune în comun să evite o asemenea eventualitate.

Argumentul Administraţiei Obama în sensul în care Iranul, deşi ar dispune de toate componentele necesare creării unui arsenal nuclear nu înseamnă şi că ar ataca Israelul, este o consolare slabă pentru Tel Aviv. Susan Rice, ambasadorul SUA la ONU, nu a dat nici cel mai mic semn că politica actualei administraţii va merge dincolo de sancţiunile economice şi diplomatice. Dimpotrivă, Rice a aplicat în continuare o politică ce ţine seama de ONU şi de celelalte puteri. Însă apelul adresat direct poporului american introduce un element surpriză în campania prezidenţială. Netanyahu a respins însă că ar fi intervenit în campanie, pentru a-l ajuta pe republicanul Mit Romney, subliniind că se menţine respectuos la margine.

Pînă acum, preşedintele Obama a menţinut o distanţă notabilă în faţa lui Romney în temele de politică internaţională, care nu a fost afectată nici măcar după atacurile asupra legaţiilor diplomatice americane din naţiunile islamice. Totuşi, apelul public lansat de Netanyahu îl obligă pe Obama să înfrunte această dilemă. Preşedintele american nu îşi poate permite – cu atît mai puţin în plină campanie electorală – să desconsidere o rugăminte publică făcută de un aliat precum Israelul.

Nu degeaba evreii sînt alegătorii majoritari şi istorici ai Partidului Democrat, cu o pondere considerabilă în unele state esenţiale, precum Florida, şi care şi-ar putea schimba votul dacă Obama nu este deosebit de receptiv la o ameninţare gravă împotriva Israelului.