Ne/calificaţi

F.S.L.I.

Sindicat din învăţământ. Îngrijorat, vezi doamne! Au găsit şi motivul: zice, avem tot mai mulţi nespecialişti formatori de caractere. Şi, într-un fel, au dreptate. Dar numai într-un fel.

Federaţia spune că, anul acesta, învăţământul românesc este invadat de neprofesionişti: 4500 de cadre didactice fără pregătire stau la catedră şi îi învaţă pe elevi azbucoavna.

Măi, să fie?

Unul din motive ar fi salariile mici. Există însă nenumărate situaţii în care la terminarea studiilor superioare, cu specializări în pedagogie… se preferă chiulul. Cică la ţară sunt salarii mici. Cui vindeţi castraveţi? La grădinari? Păi la oraş nu se decontează transportul, nici nu primeşti găina, caşul, slana, laptele şi ouă; ci, mai degrabă flori şi iar… flori!! Asta în cazul în care te angajezi „la oraş”! Dar, se pare, studiile superioare în domeniu nu sunt făcute pentru ca, după, omul să-şi vadă de viaţă, să se angajeze şi să încerce să dea piept cu greutăţile. Nu! Cei mai mulţi preferă „o a doua facultate”, un master (inutil, de altfel), după care mai… şomează un an doi şi, în final, se hotărăsc să spele buzile simandicoase ale occidentalilor. Există, recunosc, şi o altă categorie: a specialiştilor. Aceştia s-au strecurat prin existenţă, au făcut facultăţi (studii ebraice, studii americane şi europene, business, management etc. – tot de acest gen), dar n-au nici un fel de vocaţie.

Doar că-şi dau seama că „alte zări” nu sunt pentru ei şi se angajează în învăţământ. Rezultatele? Se văd. Şi se simt. A scăzut apetitul pentru învăţătură, în şcoli se fac un milion de lucruri inutile care nu folosesc la nimic şi generaţii întregi se înscriu la facultate, aşa, „că a spus mama şi tata!”

Să nu se înţeleagă că pledez pentru nespecialişti!

Trebuie să spun însă că, la viaţa mea, am întâlnit liceeni, cu sau fără bacalaureat care predau – e drept, la clasele mici – şi care aveau un drag de pedagogie… Se implicau, făceau, dregeau şi, din rezultatul muncii lor, au ieşit, mai târziu, adevăraţi profesionişti. Că au urmat facultăţi (adevărate!) sau că au făcut şcoli tehnice sau profesionale, la locul lor de muncă s-au dovedit a fi bine pregătiţi, cunoscători (pentru o viaţă!) a scrisului şi cititului în limba română, ştiutori într-ale limbilor străine ş.a.m.d.

Dar frământarea FSLI bate în alată parte: pilele. Ele sunt cele care aduc în şcoli tot felul de neaveniţi şi, din această cauză, nu au loc cei care, de bine de rău, au terminat studii înalte, de specialitate.

Asta nu s-o fi numind corupţie?

Radu VIDA