Nebuloasa contribuţiilor sociale

Am mai scris, nu demult, despre trecerea contribuţiilor sociale exclusiv în sarcina angajatului şi despre nebuloasa pe care a creat-o deja această eventuală schimbare a sistemului de impozitare. În lipsa unor explicaţii clare privind aplicarea acestei prezumptive prevederi, au apărut tot felul de speculaţii, bazate pe posibile (sau chiar imposibile) scenarii fiscale. Până acum, analizele au fost făcute de persoane din mediul privat, iar concluziile sunt – eu nu cunosc vreo excepţie – negative. Iată însă că, de cîteva zile, o opinie similară a fost exprimată şi de angajaţi din sistemul bugetar, membri ai federaţiei sindicale “Solidaritatea Sanitară”.
Concret, federaţia anunţă că se opune mutării contribuţiilor sociale ale angajatorului în salariul brut al angajatului, şi cer salariaţilor din Sănătate să se alăture protestelor pe această temă, un prim pas fiind semnarea unei petiţii publice (http://solidaritatea-sanitara.ro/impozite/). Până la ora scrierii acestor rânduri, petiţia era semnată de 1.193 persoane – medici, asistenţi medicali şi personal TESA. Să vedem, însă, ce au de reproşat sindicaliştii.
Practic, ei afirmă că prin această schimbare a impozitării, Guvernul are “intenţia ascunsă” de a “fura” majorarea salarială de 25%, care ar urma să intre în vigoare din 1 ianuarie 2018. Pentru a înţelege mai bine această afirmaţie, să facem o scurtă recapitulare.
În prezent, contribuţiile plătite de angajat şi angajator – respectiv CASS (pentru sănătate), CAS (pentru pensii), fondul de şomaj, fondul pentru accidente şi boli profesionale, contribuţia pentru concedii medicale şi fondul de grantare salarii – reprezintă, în total, un procent între 39,25% şi 39,95% calculat la salariul brut al angajatului, din care 16,5% revine angajatului. Guvernanţii mai susţin că vor rămâne doar două contribuţii – CASS şi CAS – care vor fi plătite numai de angajat, şi care vor reprezenta, împreună, 35% din salariul brut.
Acum, sindicaliştii se tem că majorarea salarială cu 25% a salariului brut va fi anulată de creşterea contribuţiilor, de la 16,5% la 35%. De altfel, această îngrijorare nu este nouă, sindicatele solicitând, în perioada discuţiilor privind legea salarizării bugetarilor, să fie definit salariul brut, cerere care nu a fost băgată în seamă.
În prezent, fiindcă nu există clarificări în această privinţă, este greu de spus dacă aceste temeri sunt justificate. Ca să fim corecţi pînă la capăt, trebuie să reamintim că diverşi oficiali au afirmat că vor fi emise “dispoziţii tranzitorii”, astfel ca angajaţii să nu aibă de pierdut, ceea ce ar însemna o majorare a salariului brut cu contribuţia suportată de angajator (deci, şi de stat).
Însă, pentru bugetari, toate acestea sunt doar nişte promisiuni (şi de promisiuni este sătulă toată lumea), iar pentru cei angajaţi la privat reprezintă numai o speranţă. O speranţă, pentru că o lege care să impună această majorare ar interveni în raporturile de muncă, treabă care nu e tocmai constituţională.
În plus, guvernanţii susţin că rămân doar două contribuţii – CAS şi CASS – ceea ce ar putea marca desfiinţarea fondurilor pentru şomaj, concedii de odihnă, accidente şi boli profesionale. Altfel spus, adio concedii medicale plătite, adio ajutor de şomaj, adio bani în caz de accident la locul de muncă. În condiţiile astea, deşi n-am nici o treabă cu sindicatul cadrelor medicale, eu mă gândesc să devin al 1.194-lea semnatar al petiţiei.
Viorel DĂDULESCU