NATO, forța liniștită

Vladimir Putin ar trebui să-l asculte și să-i înțeleagă mesajul. Imnul supranațional al Alianței Nord-Atlantice, compus de Jose Ludovice, este transpunerea muzicală a devizei ”caută pacea, pregătește-te de război”. El transmite în primele acorduri forța liniștită a celei mai copleșitoare grupări armate din istorie pentru a încheia într-o cavalcadă de tobe și alămuri, ca un avertisment de rău augur pentru cel care o înfruntă.

”Poate fi considerat imnul funerar al lui Putin”, spun multe din comentariile de pe pagina de youtube dedicată imnului militar.

El a fost intonat joi la Cluj în deschiderea simpozionului organizat la Cercul Militar cu ocazia aniversării a 75 de ani de la înființarea Organizației Nord-Atlantice și 20 de la aderarea României.

Despre forța NATO au vorbit doi comandanți ai Diviziei a 4-a Gemina. Comandantul actual al diviziei, general-maior Bogdan Cernat, a preluat comanda și drapelul unității de luptă din Cluj la scurtă vreme după ce a predat funcția de comandant al uneia dintre unitățile din Structura de Comandă a NATO, Centrul Întrunit de Analiză și Lecții Învățate (Joint Analysis Lessons Learned Center, JALLC). JAALC, cu sediul la Montsanto, Lisabona, face parte din Comandamentul Aliat pentru Transformare, cu sediul la Norfolk. care se ocupă cu adaptarea continuă a alianței la necesitățile pe care le presupune viitorul, De aceea, deviza acestei structuri este ”fight tomorow” și are o importantă componentă de analiză și planificare.

Cu cine va da piept Putin întâia dată însă, dacă va încălca suveranitatea vreunui stat NATO, este Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa (Supreme Headquarters Allied Powers Europe – SHAPE) de lângă Mons, Belgia, a cărui deviză este ” fight today”. Acesta îndeplinește responsabilitățile operaționale aflate în gestiunea anterioară a Comandamentului Aliat pentru Europa și a Comandamentului Aliat pentru Atlantic. Comandamentul Aliat pentru Operații este condus de către comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR) și are responsabilitate cu privire la toate operațiile militare ale Alianței.

Despre diferențele și complementaritățile celor două comandamente ale NATO a vorbit generalul Cernat, referindu-se îndeosebi la structura din care a făcut parte. Peste 1500 de ofițeri, de la gradul de maior în sus, excepțional de bine pregătiți sunt alocați Comandamentului pentru Transformare pentru elaborarea de concepte, strategii, analize și aplicarea lecțiilor învățate.

”Faptul că suntem o organizație atât de mare ne permite luxul de avea acești 1500 de oameni atât de bine pregătiți care să fie dedicați nu unor activități operaționale, ci doar pentru activități de perspectivă, pentru dezvoltarea de concepte, pentru pregătirea și adaptarea alianței la provocările pe care le prezintă viitorul…Este un efort pe care alianța îl face ca să rămână permanent adaptată la cerințele viitorului, pentru ca instrumentele militare și de putere ale alianței să rămână permanent bine pregătite. Asta ne oferă un avantaj decisiv în confruntarea cu orice inamic”, a spus generalul-maior Bogdan Cernat.

El s-a adresat și studenților aflați în sală, menționând că alianța oferă programe de internship și mentorat de șase luni, care le pot fi deosebit de utile. ”Am primit la JALLC studenți din multe țări europene. Vă îndemn să participați. Există și posibilitatea de a fi angajați ulterior ca personal civil în structurile alianței. E o activitate captivantă”, a spus generalul.

Conceptele strategice ale Alianței Nord-Atlantice în perioada 1949-2024

Alcătuită ca o alianță defensivă, NATO a evoluat de la conceptul inițial de apărare a teritoriului împotriva inamicului, în principal sovietic, la conceptul strategic prin ripostă masivă, care este în continuare cheia de boltă a strategiei de descurajare a alianței, a evidențiat în cuvântul său fostul comandant al Diviziei a4 Infanterie Gemina, generalul maior Ioan Manci, în prezent cadru didactic la Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB. El a prezentat evoluția NATO din perspectiva conceptelor strategice.

”Războiul Rece a fost o perioadă periculoasă şi cu foarte multe provocări în care NATO, plecând de la “Conceptul Strategic pentru Apărarea Regiunii Nord-Atlantice”, din 1949, bazat pe operatiuni de apărare teritorială la scară mare, impotriva unei potenţiale invazii sovietice, din 1957 a trecut la “Conceptul Strategic al Ripostei Masive”, a precizat generalul. ”Conceptul Strategic este un „document oficial care subliniază scopul, natura şi principalele sarcini de securitate. Identifică trasăturile centrale ale noului mediu de securitate, specifică elementele pe care Alianţa le va aborda şi prevede adaptarea forţelor militare de securitate la diverse orientări. Conceptul, pregătește Alianţa pentru provocări de securitate şi urmăreşte dezvoltarea politico-militară viitoare”.

Vorbitorul a mai arătat că gândirea strategică a NATO a evoluat în trei perioade distincte: Perioada Războiului Rece; Perioada imediat următoare Războiului Rece; Mediul de securitate după 11 septembrie 2001.

Un impact major asupra gândirii strategice a NATO, este determinat de invazia Coreei de Sud de către divizii din Coreea de Nord la 25 iunie 1950. A fost conştientizat faptul că NATO trebuie să abordeze urgent două aspecte fundamentale: eficacitatea structurilor militare ale NATO şi puterea forţele NATO.

Astfel a luat naștere conceptul strategic MC 14/2 :„Strategia Represaliilor Masive” (Strategy of Masive Retaliation) valabil între 1957-1967 şi s-a format ca răspuns la progresul făcut de Uniunea Sovietică privind înarmarea cu arme nucleare. Dar, spune generalul Manci, căderea zidului Berlinului, reorientarea statelor din estul Europei şi, în final disoluţa Uniunii Sovietice, au produs schimbări profunde ale strategiei de securitate.

”S-a încercat stabilirea unei păci durabile în Europa, prin mijloace politice şi militare, bazate pe trei elemente principale: dialog, cooperare şi apărare colectivă. Dialogul promovat în acest nou concept avea să se desfăşoare cu toate ţările din Europa, inclusiv cu Rusia, cooperarea viza diverse instituţii ale arhitecturii de securitate europeană dar şi organisme regionale.”

Astfel, ”conceptul strategic aprobat la summit-ul de la Washington din 1999 a marcat trecerea NATO de la planificarea apărării în interiorul graniţelor către misiuni noi, multiple, conduse sub articolul 4 al Tratatului. Conceptul prevedea cinci sarcini fundamentale: securitate, consultări, descurajare, apărare, managementul crizelor şi parteneriat.

Noul concept strategic adoptat la Lisabona în 2010 a avut în fundal , mediul de securitate care s-a schimbat fundamental, au avut loc evenimentele din septembrie 2001, a fost invocat pentru prima dată articolul 5 al Tratatului. Cele trei misiuni fundamentale ale Alianţei au fost revizuite: apărarea colectivă, managementul crizelor, securitatea prin cooperare. Conceptul de la Lisabona subliniază că promovarea securităţii euroatlantice se realizează cel mai bine printr-o reţea extinsă de relaţii de parteneriat cu ţări şi organizaţii din întreaga lume, bazate pe dialog politic şi cooperare practică.

Și în fine, ultimul concept strategic adoptat la Madrid în 2022 a subliniat că NATO va continua să îndeplinească trei sarcini fundamentale: descurajarea și apărarea; prevenirea și gestionarea crizelor; securitatea prin cooperare.

Concluzia generalului Manci a fost că ”cea mai importantă organizație politico-militară va răspunde în mod coerent și eficient la noile provocări ale mediului internațional de securitate”.

Aderarea României la NATO, proiectul unei generații

Summit-ul NATO de la Praga, desfăşurat în 21-22 noiembrie 2002, a reprezentat momentul istoric cel mai amplu de extindere pentru organizaţie cu cel mai mare număr de state, prin adresarea invitaţiilor de aderare pentru cele şapte state candidate – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia şi România.

Prima rundă de convorbiri dintre România şi NATO pentru aderarea la Alianţă a avut loc la 13 decembrie 2002, la Bruxelles. Cu acest prilej au fost abordate teme privind aspecte militare, respectiv modul în care conceptul strategic aflat la baza funcţionării Alianţei se regăseşte în strategia României de securitate naţională şi în doctrina militară românească, precum şi posibilitatea participării statului român la acţiuni desfăşurate în baza Articolului 5. S-a mai discutat asupra modului în care România trece de la statutul de partener la cel de integrare în sistemul de planificare al Alianţei. A doua rundă de negocieri a avut loc la 9 ianuarie 2003, prilej cu care s-a discutat despre asumarea de către România a obligaţiilor legate de resurse, securitatea informaţiilor şi chestiunile juridice ale statutului de membru al Alianţei. În urma acestor două runde de negocieri privind obligaţiile generale, echipe de experţi ale Alianţei Nord Atlantice au angajat discuţii sectoriale cu partea română asupra reformelor şi aspectelor specifice.

În cadrul ceremoniei extraordinare a Consiliului Nord-Atlantic, desfăşurată la 26 martie 2003 la Bruxelles, a fost semnat Protocolul de Aderare la NATO pentru fiecare dintre statele candidate care au fost invitate la summitul de la Praga. După semnarea acestor protocoale, a început procesul de ratificare al aderării la NATO al statelor candidate care viza adoptarea de către toate cele 19 state membre a acestor documente. 
La 18 februarie 2004, plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului a adoptat în unanimitate proiectul de lege privind aderarea României la NATO. Preşedintele României Ion Iliescu a promulgat, la 1 martie 2004, Legea nr. 22/2004 de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord. Câteva zile mai târziu, la 3 martie 2004, Legea 22/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministerul român al Afacerilor Externe a pregătit instrumentul de aderare al României la Tratatul Atlanticului de Nord, documentul fiind semnat de preşedintele Ion Iliescu la 4 martie 2004.
Reuniunea miniştrilor de externe din statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice, din 2 aprilie 2004, a consemnat momentul solemn de ridicare al drapelelor de stat ale noilor state membre ale organizaţiei nord-atlantice.

La 28-29 iunie 2004 s-a desfăşurat summitul NATO de la Istanbul, tema centrală a reuniunii fiind combaterea terorismului internaţional şi continuarea procesului de transformare al organizaţiei. Aceasta a fost prima reuniune la nivel înalt a organizaţiei care a reprezentat prima participare a României în calitate de stat membru la lucrările Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism decizional al Alianţei Nord-Atlantice. Din acest moment, România s-a implicat activ în activităţile civile şi militare ale organizaţiei nord-atlantice, fiind un membru participant deosebit de important în misiunile militare ale organizaţiei din teatrele în care forţele statelor membre acţionează sub steagul NATO.

Pentru a marca simbolic la nivel naţional aderarea României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, patru deputaţi români au avansat iniţiativa legislativă prin care au cerut marcarea anuală a Zilei NATO în România. Demersul legislativ, concretizat în Legea 390/2004, a instituit astfel marcarea în fiecare an în prima duminică a lunii aprilie a Zilei NATO în România.

La 29 martie 2004, cu prilejul unei ceremonii solemne, premierul României Adrian Năstase a depus documentele oficiale ale instrumentului de aderare la depozitarul Tratatului Nord-Atlantic, guvernul Statelor Unite ale Americii. După depunerea instrumentului de aderare, România a devenit stat membru cu drepturi depline al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.

(C.C.)