Naivitatea CCR?

Radu VIDA

radu vidaCurtea de Conturi a României a cercetat. Şi, indignată (Curtea?), s-a dat la populaţie. Adică a dat spre mass media o informaţie.

La început am crezut că-i vorba despre naivitate. Cum, după o anumită vîrstă (şi pregătire, aş zice), naivitatea se numeşte prostie, mi-am dat seama că nu e vorba altceva, decît despre acea cruntă şi nemiloasă încrengătură de interese, care mînă în luptă Statul vs Cetăţean.

Ce zice, aşadar, ştirea cu pricina?
Studiile de prefezabilitate, fezabilitate şi proiectele tehnice pentru investiţii au păpat 140 milioane de lei.

Numai?
Nimeni nu lucrează pe nasturi şi alte… gablonţerii. Şi-i bine aşa. Pentru că, începînd de la o amărîtă de casă, şi pînă la cele mai sofisticate obiective de investiţii, se cheltuie energie creatoare, multă ştiinţă şi timp cît încape. Iar echipele de specialişti (ingineri de mai multe feluri, arhitecţi, decoratori, etc.) înmagazinează în aceste proiecte multă, foarte multă inteligenţă. Care, nu-i aşa, nu se găseşte pe toate drumurile şi, chiar dacă s-ar găsi cîte ceva, vilele, spitalele, clădirile civile şi guvernamentale, spaţiile de locuire şi de agrement ar arăta ca Dracu’! O… ceva de nedescris, în care betoanele ar fi aruncate cu furca peste alte betoane, dislocate cu lopata. Dar, cred, n-ar arăta nicicum, pentru că sistematizarea unui oraş nu stă nici măcar la îndemîna unui specialist. Ci, cum spuneam, e muncă colectivă, executată de oameni mai mult decît pricepuţi.

Ce se întîmplă, însă?
Ne spune chiar CCR, care, în umilinţa şi nevinovăţia ei, „recomandă” realizarea unei baze de date cu investiţiile publice ale ordonatorilor principali de credite ai bugetelor de stat, bugetelor asigurărilor sociale de stat şi ai bugetelor fondurilor speciale. Care, bază de date, nu-i aşa, lipseşte cu desăvîrşire!

În aceste condiţii minunate, se fac studii de fezabilitate în veselie, se cheltuie o grămadă de bani şi, în final, nu se concretizează nimic.

Cît ne costă pe noi un singur suspin de politician care spune „vom face”? Un sac de bani, care nu duc la nimic. Sau, mai bine spus, duc la acte de corupţie, furt din avutul nostru, pe care-l dăm – vrem, nu vrem – doar ca unii să trăiască bine.

Uitaţi-vă, doar un pic, la Bugetul pe 2016! Veţi vedea acolo că toate obiectivele bisericeşti, spre exemplu, vor fi finanţate, pe cînd hidrocentrale sau cele nucleare, spitale, şcoli, filarmonici, alte obiective culturale vor avea soarta „tocătoarelor de finanţe”. Licitaţii care sînt cîştigate „de cine trebuie” şi care nu vor face altceva decît să transfere banii acolo unde e interesu’.

Cu fesu’.
Se vor face proiecte (dacă nu se scot chiar din cele vechi, de la sertar, pe care au muncit alţii, dar care sînt şi astăzi perfect valabile), se vor face machete, cîte o doamnă… subţirică, să-i zicem, şi arhitect şef pe deasupra, va fi aşa de ocupată, încît nici nu va putea da explicaţii… Ca, pînă la urmă, să aflăm că obiectivul nu primeşte finanţare.

Auziţi! Academia Română a tocat cei mai mulţi bani pe sudii de fezabilitate. Dar nu s-au lăsat mai prejos nici ministerele, nici chiar SIE. Şi, tare de tot, Ministerul Finanţelor Publice! Păi, cui face recomandări CCR? Fraţilor contabili de peste drum?

Aşa se face că avem de toate. Pe hîrtie, desigur: şi Filarmonică, şi Spital Regional, şi şcoli… Iar dacă toate acestea vi se pare că lipsesc din Clujul catindat la Capitală culturală… bla, bla, bla, – se cheamă că sînteţi nişte răutăcioşi, cîrcotaşi pe orice faptă bună, care ar duce direct în Rai, dacă…

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.