Muzică Opera Maghiară Cluj – Napoca

“Contele Ory”, succes încă din prima seară !

“Contele Ory” de Rossini şi-a început încă din seara premierei, 22 septembrie 2013, cariera naţională şi de ce nu, şi cea internaţională. Este opera fericit şi inspirat aleasă pentru a deschide o stagiune 2013 – 2014 de mare anvergură şi veţi constata singur de ce, este opera care a umplut sala Operei Maghiare Cluj – Napoca aproape pînă la refuz, este opera pentru care se va găsi greu, foarte greu un bilet în plus.

Rossini ne este aproape prin Bărbierul din Sevilla, prin Cenuşăreasa, prin Scara de mătase, Semiramida, ca să amintesc titlurile mai mult puse în scenă. Rossini este mai mult decît aceste titluri, totul e ca lucrările sale din diferite perioade ale vieţii, să facă obiectul punerilor în scenă, indiferent de viziunea regizorală adoptată, montare clasică sau în spiritul timpurilor pe care le trăim. Astfel văzute lucrurile, cu siguranţă ne va place Contele Ory, cu siguranţă ne vom apropia de acest op cu o muzică explozivă, o partitură rafinată, cu o linie melodică amplă şi bogat orchestrată, fantezie a ritmurilor, , dialoguri vii şi expresive, o operă care evidenţiază virtuţile interpretative ale soliştilor. Vocal este o lucrare solicitantă, misiune artistică pe care toţi cei direct implicaţi – Yolanda Covacinschi (‘Adele’), Iulia Merca (‘Isolier’), Tony Bardon (‘Contele Ory’), Livia Chiuariu (‘Alice’), Veress Orsolya (‘Ragonde’), Sandor Arpad (‘Le Guverneur’), Balla Sandor (‘Raimbaud’), este distribuţia serii de 22 septembrie; corul/maestru de cor Szabolcs Kulcsar – au dus-o foarte bine la capăt, dovadă sînt aplauzele la scenă deschisă. Şi dacă e să mă aplec asupra unor momente relevante – arii, duete, terţete, ansambluri – atunci vă propun ‘Moi, je reclame’, ‘De grace, encore un mot’, ”Je ne puis plus long temps’, ‘Veiller sans cesse’, ‘Cette aventure fort singuliere’, ‘Isolier dans ces lieux’, ‘En proie de la tristesse’, ‘Ciel, o terreur, o peine extreme’, ‘Cet ecrit, noble chatelaine’, ‘Venez amis, retirons nous’, ‘Dans ce sejour’, ‘Noble chatelaine’, ‘Ah !, quel respect Madame’, ‘Voici, vos compagnes fideles’, ‘Dance ce lieu solitaire’, ‘Burons, burons’, ‘A la faveur de cette nuit obscure’, ‘Ecoutez ces chants de victorie’,…, argumente pentru a vedea sau revedea Contele Ory. Mai trebuie menţionat un aspect. Opera Maghiară Cluj-Napoca are solişti rossinieni şi nu ar fi deloc o surpriză să vedem puse în scene în stagiunile următoare, Italianca în Alger, La donna del lago, Mose in Eggito,… Sînt provocări artistice, cărora instituţia condusă de Szep Gyula, le poate face faţă.

Regizoral, Szabo Emese optează pentru o punere în scenă în structura operei bufe, în spiritul rossinian. Accentul cade pe Isolier, corespondent al celebrului deja Figaro, cel care complică dar şi rezolvă situaţiile delicate. Personajele sînt pitoreşti, te simţi bine în preajma lor, empatizezi pe loc, ai parte de două ore plăcute şi relaxante. Szabo Emese asigură cursivitatea reclamată de temă şi acţiuni ale personajelor, ştie să capteze atenţia spectatorului de la bun început, pune în valoare opera lui Rossini de aşa manieră încît să ţină afişul multe stagiuni de acum încolo. Inventivitatea regizorală şi originalitate apropierii de text şi partitură sînt garanţia reuşitei.

Dirijor – Janko Zsolt – şi orchestră sînt la mare înălţime. Evidenţiază calităţile partiturii rossiniene la Contele Ory, muzica plină de viaţă, reprezentativă pentru epoca şi stilul bel – canto – ului, vitalitatea melodică şi ritmică, orchestraţia luxuriantă, îmbinarea recitativelor lirice de data aceasta cu arii, duete şi ansambluri. Reţin şi rezolvarea cu brio a dificultăţile vocale în relaţia dirijor – orchestră – solişti – cor. Dirijoral şi orchestral realizăm uşor că Rossini este, repet acest lucru, mai mult decît Bărbierul din Sevilla sau Cenuşăreasa.

Scenografia lui Lorincz Gyula potenţează acţiunea, asigură trecerea dintr-un tablou în altul, susţine suspansul, trezeşte interes pentru fiecare moment. În plus, decorul şi costumele (Szabo Emese) – culori vii, pastelate,… – fac accesibile tema şi acţiunea, un motiv să afirmăm fără a greşi, că Rossini este şi prin Contele Ory contemporanul nostru. Povestea poate avea loc oriunde în lume, în orice epocă, un alt cîştig regizoral.

Deschiderea stagiunii cu premiera naţională la Contele Ory este un succes. Succes va fi întreaga stagiune 2013 – 2014, afirmaţie susţinută de apropiatele premiere naţionale la Giovanna D’ Arco, I masnadieri şi Luisa Miller din cadrul Festivalului Verdi – Schiller (decembrie 2013), lucrări la care se lucrează încă din vară şi asupra cărora voi reveni.

Demostene ŞOFRON