Muzeul de Artă Cluj – Napoca

‘Sottobosco’, trilogie expoziţională dedicată Maestrului Ioan Sbârciu
vernisaj joi 15 noiembrie, 18. 00
Muzeul de Artă | Cluj-Napoca, în colaborare cu UAD (Universitatea de Artă și Design), Facultatea de Litere (Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice din cadrul Universității Babeș-Bolyai), Galleria Richter Fine Art (Roma) și Sector 1 Gallery (București), vă invită să luaţi parte la o inedită expoziţie, Sottobosco, o trilogie expozițională, îngrijită de Antonello Tolve, cu ocazia celebrării venerabilei vârste de 70 de ani a profesorului Ioan Sbârciu.
Ca un nod ce leagă distanțe pe mare, un fir roșu călăuzitor care unește diferitele generații de o urzeală magmatică, unde îți este posibil să întrevezi naturalețea unei întâlniri, prospețimea ospitalității, dorința de a contura o fericită stare de intimitate, aventura culturală începută la Cluj-Napoca cu Sottobosco este o adiere de vânt care aduce cu sine o stare de bine dinspre tărâmuri benefice.
Parcurgând cele trei expoziții – fiecare legată, în mod semnificativ, de o expresie referitoare la pădure, preluată dintr-un roman al scriitoarei Grazia Deledda, cu care debutează romanul secolului XX, intitulat Il vecchio della montagna (Bătrânul din munți) – observăm că pictura devine un limbaj care dă glas lumii, un discurs filosofic, o terapie al cărei trarament oferă primul ajutor dezordinii generale a conceptelor ce afectează omul, devine o excavare continuă care irigă și fertilizează suprafața uscată și deshidratată a minții (Wittgenstein).
Freamătul pădurii și al vântului
Itinerariul debutează cu un dialog între doi maeștri ai aceleiași generații, Enzo Cucchi și Ioan Sbârciu, exponenți ai unei picturi complete, care conturează, cu această ocazie, întâlnirea dintre un micro și un macro univers silvestru, unde se instaurează legături între semne, care par să vină în fugă de după colț pentru a se amesteca cu sunetul sumbru al viziunii (Cucchi) și între ample întinderi cromatice, uneori de un verde sticlă, alteori de un verde pal ca vântul glumeț al dimineții, ce adie printre copaci (Sbârciu).
Vorbim de un prim traseu fascinant în care este posibil să te pierzi în întunericul pădurii, în acțiuni de măestrie rapide și vivace, să te pierzi printre artificii lingvistice de calibru, care lasă să se întrevadă, printre umbre și aparențe (Leopardi), spectrul cald al lucrurilor.
Pe fundalul roșiatic al cerului
Cea de-a doua expoziție din cadrul proiectului este reprezentată de o generație de artiști născuți între anii ’70 și ’80 – Georgeta-Olimpia Bera, Kudor Duka István, Cristian Lăpușan, Anca Bodea Mureșan și Andrea Salvino – determinând un moment de analiză lucidă a figurilor în creația artistică, al căror modus operandi atinge realitatea cu o atitudine reflexivă, aplecată asupra intimității, memoriei și timpului în pictură.
În răcoarea clară a dimineții
Polifonică, rafinată și densă, deschisă noilor generații din mediul artistic italian și din Școala de la Cluj, cea de-a treia expoziție, descoperită de-a lungul acestui parcurs lingvistic, este un proiect legat mai degrabă de generațiile de artiști născuți la finele anilor ’80 și în prima jumătate a anilor ’90. Trecerea înspre noile generații ale Școlii de la Cluj și ale Școlii de artă italiene – Veronica Bisesti, Gagyi Botond, Dario Carratta, Giovanni De Cataldo, Luca Grechi, Mihai Guleș, Andrei Ispas, Tincuța Marin, Alexandra Mureșan, Oana Năstăsache, Emma Păvăloaia, Jacopo Pinelli, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Andrei Sclifos – reprezintă, în această călătorie, o meditație inevitabilă, nu neapărat asupra prezentului, cât, mai degrabă, asupra procesului de reîntinerire a lumii creative, care își croiește drum pe teritoriul artei pentru a căpăta glas, pentru a desena forme adâncite în materie (sinoli de materie și formă), pentru a deveni trait d’union între trecut și ceea ce nu mai poate fi numit trecut.