Muntăritul

Proiect de cercetare derulat de CJCPCT Cluj, în localitatea Măguri Răcătău

,,Muntăritul sau ,,Mutătura de vară este un obicei străvechi, care se mai practică încă în zona Munților Apuseni. Acesta constă în faptul că la începutul verii sătenii urcă muntele cu animalele la pășunat, pe perioada verii.

Pentru a surprinde acest vechi obicei al anotimpurilor montane, ne-am deplasat pe teren, în comuna Măguri Răcătău, la recomandarea doamnei Mariana Pleșa, care este colaboratorul nostru în acest proiect de cercetare care, dorim să îl finalizăm în toamnă.

Însoțiți de amabila noastră gazdă, pornim, spre o gospodărie de la care vom începe derularea proiectului, care se desfășoară cât se poate de firesc. Nu vorbim aici despre o reconstituire ci de desfășurarea unui obicei VIU, care mai există și se practică în comuna Măguri Răcătău.

Ajungem în prima gospodărie, cea săteanului Toader Gavrilă în vârstă de 66 de ani, zis de-a lui Călean. Soția dumnealui, doamna Lucreția, ne-a povestit că împreună au crescut cinci copii, doi feciori și trei fete. Două fete sunt căsătorite la Arad, una în Germania, iar feciorii au rămas în sat. Ne-a întâmpinat nora dumnealor, Simona, care se ocupă cu soțul de fermă împreună cu socrii. Apoi ni s-au alăturat Gavril Ianc a Bunduchi și doamna Hiristea Livia împreună cu cei doi copii, Luca în vârstă de 10 ani și Matei, 9 ani. De asemenea, ajungem și în gospodăria săteanului Mariș Ioan, zis de-a Bocului, în vârstă de 52 de ani, pădurar care tocmai ce urma să pornească ,,mutătura o dată cu ceilalți săteni.

Am urcat în căruța pădurarului, luând calea muntelui. Pe drum, domnul Ioan mi-a povestit cum decurge acest obicei.

,,Fiecare familie, deține un spațiu amenajat.Acesta constă într-o zonă de pășune împrejmuită cu un gard și unde fiecare gospodar are o căsuță din lemn în care locuiește. Astfel, gospodinele pregătesc în desagi cele trebuitoare pe perioada verii, din care nu lipsește făina, uleuli, untura, slănina și alte alimente. Toate acestea poartă denumirea de Bâlciug’’.

O dată ajunși cu bâlciugul la mutătură, viața continuă astfel: dimineața gospodarii mulg vacile, apoi dau drumul vitelor la pășunat, fiind libere toată ziua.

După aceea, coboară în sat cu laptele și trec pe la gospodărie pentru a mai rezolva unele probleme administrative, urmând ca seara să se întoarcă pentru muls.

Am ajuns pe platoul de sus a muntelui, unde domnul Ioan Mariș, îmi spune că aici este ,,Mutătura numită la Cruci’’, iar noi ne vom îndrepta spre dreapta unde se află ,,Mutătura Trunchii putrezi’’.

Ajunși aici întâlnim și alți săteni.

Stau de vorbă cu unul dintre ei, tânărul, Tomoș Ionuț Alin în vârstă de 38 de ani, de-a lui Ionu lui Mușdei, după porecla din sat. Acesta începe a ne povesti: ,, Aveam trei ani, când bunicul m-a adus în, raniță, prima oară la ,,muntărit’’. Ranița o avea din război…. Am petrecut cele mai frumoase veri în perioada copilăriei alături de bunicii mei, Ianc Ileana și Nicolae. Aici ,,mutătura’’ se numește și ,, vițălăriște’’ deoarece bunicii și ceilalți săteni țineau vițeii închiși aici, pentru siguranță. Acestora, nu li se dă dea drumul în pășune’’, povestește tânărul Ionuț. ,, Mutătura sau vițălăriștea bunicilor era poziționată La Groșcior. Mai erau ,,mutături: La Cruci, Stânișoara, Mișcota, Țigăneasa și altele..Noi, copiii aveam grijă de viței și de vaci. Aceste sarcini nu erau grele, le făceam de drag…de fapt era o stare de bine care nu se termina niciodată! Cele mai frumoase amintiri erau momentele de seara, când toți ne adunam la foc. Puneam lemne pe foc, noi le mai numeam și Sâlhe, le priveam cum ard și nu aveam nici o grijă… Era tare frumos…. Nu erau lupi și urși atâția…acum s-au înmulțit și este destul de periculos…Săptămâna trecută au fost lupii la Muntele Rece la o stână! Acum trei ani, ursul a atacat o femeie care culegea ciuperci la Chicera Comorii, cel mai înalt vârf din Măguri, la 1370 m altitudine.

Acum 11 ani, un bărbat a trecut chiar pe lângă bârlogul unui urs și a fost atacat de acesta. A stat mult timp în spital…’’.

Aerul proaspăt de munte, liniștea și poveștile sătenilor, ne-au purtat parcă pe un tărâm de basm. O dată ajunși, ne-am așezat la prânzul servit de gazda noastră, Eugenia Mariș. Masa și băncuțele din lemn, focul și bucatele pregătite de gazdă în gospodărie, ne-au dus cu gândul la vremurile pe care le-au trăit bunicii noștri vremuri de mult apuse…

Coborâm muntele, îndreptându-ne spre sat. Pentru noi, echipa de cercetare, drumul până acasă va fi lung…Ne întoarcem cu informații valoroase pentru Promovarea și Conservarea acestor obiceiuri VII, din județul nostru. Ne vom întoarce la ,,muntărit” în septembrie când sătenii de la Măguri vor coborî cu animalele în sat, pentru iernat și v-om cunoaște toate întâmplările, sperăm frumoase, ale ,,muntărit-ului’’ acestui an.

Adriana Irimieș

Manager C.J.C.P.C.T. Cluj

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut