Motive de îngrijorare

Financial Times

În România se fac încercări de a limita competenţele Curţii Constituţionale. În Ungaria guvernul înăspreşte controlul asupra mass-media, instanţelor şi activităţilor culturale. În Serbia un nou guvern îşi marcheză autoritatea asupra băncii centrale odată independente. Fiecare dintre aceste evoluţii pe cont propriu este un motiv de îngrijorare. Luate împreună, ele sugerează că un virus ce atacă progresul democratic se răspîndeşte pe flancul sud-estic al UE.

Dacă o democraţie este definită doar ca o stare în care guvernele pot fi îndepărtate fără violenţă, atunci ar fi puţine de criticat. Alegerile din state membre ale UE foste comuniste şi din cele care speră să adere sînt în general libere şi corecte. Dar democraţia înseamnă mai mult decît urna de vot. Este vorba de instituţii independente care să garanteze posibilitatea de tragere la răspundere a unui guvern în faţa cetăţenilor săi.

În România şi Ungaria, care sînt deja membre ale UE, precum şi în Serbia, care aspiră la calitatea de membru, acestea sînt compromise, este de părere editorialul FT. Fiecare caz îşi are propriile sale caracteristici unice. Luptele pentru putere post-sovietice sînt jucate în moduri diferite. Cultura democratică nu a prins încă rădăcini adînci. Este, de asemenea, evident că criza economică a avut un efect.

Bruxellesul trebuie să facă mai mult pentru a evita înmulţirea unor practici antidemocratice în aceste state. A încercat să ţină în frîu cele mai rele excese în statele membre existente dar puterile sale sînt slabe. Statele membre ale blocului ar trebui să fie pregătite să recurgă la sancţiuni disponibile, cum ar fi suspendarea drepturilor de vot ale unei ţări, mai degrabă decît să considere acest lucru drept o opţiune “nucleară”, ce poate fi doar vînturată ca ameninţare, dar niciodată pusă în aplicare. Şi alte instrumente ar trebui să fie luate în considerare.

Monitorizarea periodică a respectării principiilor democratice ar putea fi introdusă pentru toate statele membre, legată de măsuri graduale, cum ar fi reţinerea subvenţiilor atunci cînd le solicită. Toate ţările care aderă la UE trebuie să subscrie la criteriile de la Copenhaga. Acestea stipulează că ele trebuie să respecte guvernanţa democratică şi drepturile omului, să adere la economia de piaţă şi să accepte obligaţiile UE. Această cerinţă nu este suspendată în momentul aderării. Europa trebuie să facă cît se poate de clar acest lucru.