Momente din epopeea Marii Uniri din 1918 în pagini memorialistice

NICOLAE IORGA (1871-1940)

„Tot trecutul nostru aici n-a fost decît o lungă şi grea poveste de suferinţă. Numai cine n-o cunoaşte se poate speria de ceea ce întîmpinăm astăzi, căutînd numai în fugă mîntuirea de primejdie. (…) Şi neamul nostru a trecut prin multe nopţi şi foarte adînci, pentru ca din nou pe căi de lumină să-şi urmeze mersul pe care nici întunecimea de azi nu-l va opri pentru multă vreme. Mai proaspăt, mai bucuros de luptă, mai tare faţă de asprimile timpurilor s-a ridicat el după fiecare înserat al norocului său, şi tot aşa va fi şi acuma. Neam de răbdători şi îndurare ne-a făcut şi aerul în care ne mişcăm, şi pămîntul pe care ne sprijinim. (…) Trăim fiindcă rezistăm şi numai cît rezistăm. Pămîntul acesta e un drum, unul din marile drumuri ale lumii, totdeauna cercetate şi atît de adeseori tulburate. (…) Ei bine, din acest drum strămoşii noştri au voit să-şi facă locuinţă, fără a fi cărăuşii sau robii nimănui, ci trăgînd în jurul lor singurul zid ce se poate: al pazei necurmate, al grabei de a răspunde la fiecare atac, al hotărîrii care e în stare a reîncepe oricînd o luptă pierdută”.

EUGEN LOVINESCU (1881-1943)

„Generaţia de astăzi şi-a făcut datoria de sînge. Morţii pot fi liniştiţi. Gîndul nostru merge către dînşii din plinul unei bucurii ce nu se poate îngrădi numai în piepturile noastre. Revărsîndu-se, ea ar vrea să cuprindă pe toţi cei care din timpurile îndepărtate au murit pentru cauza sfîntă a românismului”.

ION AGÂRBICEANU (1882-1963)

„Am căutat să te văd întreagă, să te cunosc deplin, dornic de chipul tău, dornic de fiecare părticică din trupul tău cel sfînt, patria mea ! Şi n-am aflat un colţişor din pămîntul ţării mele nestropit de lacrimi şi de sînge, şi n-am aflat o singură inimă românească prin care să nu fi trecut sabia lată a durerii. (…) Clipa grozavă, clipa măreaţă sosi. Ţi-ai ridicat capul în cer, ţi-ai înfipt adînc picioarele în adîncul ţării şi din piepturile noastre, ostaşi ai României, aţi ridicat un zid viu pe care s-au frînt toate valurile clocotitoare ale duşmanului. (…) Altar e patria mea în ochii popoarelor şi altarele nu le spurcă decît animalele necuvîntătoare”.

OCTAVIAN GOGA (1881-1938)

„Pentru Regatul Român, venirea ardelenilor este cea dintîi sărbătoare a Unirii politice cu pămîntul ce se va rupe de sub sceptrul habsburgilor. Soarta a făcut ca din acest oraş (Iaşi) al înfrăţirii de odinioară să plece şi consolidarea de mîine. Sufleteşte, această Unire a fost totdeauna. Viaţa Ardealului are de veacuri ca unic punct de orientare credinţa înrudirii de sînge cu Ţara”.

ION MINULESCU (1881-1944)

„Bine-aţi venit, fraţilor !… Vă aşteptam cu nerăbdare, fiindcă ştiam că, oricîte piedici v-ar fi semănat în cale soarta vitregă care ne desparte de atîta amar de vreme, odată şi odată tot aveaţi să veniţi. Şi aţi venit !… Aţi venit să luptaţi. Români alături de români, pentru apărarea şi mărirea patriei, (…). Aţi venit să dovediţi că românii de pretutindeni nu sînt călăuziţi decît de idealul reîntregirii lor naţionale. Şi în clipa mare şi istorică cînd democraţia mondială proclamă dreptul popoarelor de a-şi hotărî soarta ele însele, aţi venit să arătaţi lumii (…) că românii se rînduiesc de bună voie sub steagul României libere, singurul pentru care înţeleg să lupte şi să moară de azi înainte”.

VASILE PÂRVAN (1882-1927)

„Cîntaţi, eroi, reîntorşi din moarte, imnul eroilor biruitori prin moarte. Cîntaţi bucuria biruinţei mereu aceeaşi şi mereu nouă, ca soarele dimineţii. Cîntaţi biruinţa unică a luptătorilor iubirii asupra asalturilor zadarnice ale luptătorilor urii. (…) Cîntaţi biruinţa biruinţelor , cîntaţi imnul de bucurie al biruinţei nepieritoare”.

GEORGE RANETTI (1875-1928)

Depărtarea de acum de Ardeal nu e decît o abatere pe un drum întortocheat croit de evenimente mai presus de voinţa noastră, o zăbavă de o clipă după care porni-vom iarăşi către ţelul de totdeauna al năzuinţelor naţionale. Avem neclintita credinţă că în ziua de 24 Ianuarie 1919, bronzul statuii lui Cuza Vodă va vibra voios ca un clopot de paşti, cutremurat de chiotele de bucurie cu care vom învîrti Hora Unirii celei Mari”.

VASILE LUCACIU (1852-1922)

„Prin unirea tuturor românilor într-un singur stat naţional român, eu văd realizarea în răsăritul Europei a unei civilizaţii latino-romane cum n-a mai fost vreodată în lume. (…) Toată forţa virtuţilor naţionale de care am dat dovadă în cursul secolelor în lupta gigantică pe care a trebuit s-o susţinem ca să ne păstrăm fiinţa, în ciuda tuturor încercărilor de oprimare – noi le vom putea folosi liber şi la adăpost de orice ameninţare pentru o operă splendidă de progres intelectual şi naţional; nu avem oare dreptul de a spera în asemenea viitor ?”

Prof. Theodor Radu POPA