“Modern Monetary Theory” dezvoltată în SUA, cîştigă adepţi şi în Europa

Poţi crede într-o teorie economică care susţine că cheltuielile publice nu sînt o datorie a cetăţenilor, ci o bogăţie a lor? Că guvernele pot garanta ocuparea deplină a forţei de muncă? Şi că un stat, atît timp cît are puterea de a emite monedă, nu poate falimenta niciodată? Teoria în cauză se numeşte “Modern Monetary Theory” (MMT) şi a fost dezvoltată în SUA.

Pe ce bază se poate susţine că, dacă statul face cheltuieli publice, nu se îndatorează? Statul emite lichidităţi pentru a plăti, de exemplu, construirea unei autostrăzi. Entitatea privată care face lucrările încasează în contrapartidă bani de la stat. Deci, este adevărat că datoria statului este venitul cetăţeanului, bogăţia sa. Dar în acest fel statul nu s-a îndatorat? O ţară cu suveranitate monetară îşi poate onora întotdeauna datoriile prin emiterea de noi lichidităţi. De decenii, moneda nu mai este legată de un bun fizic, aşa cum era aurul, ci este o creaţie “virtuală” a statului, care prin urmare nu poate intra niciodată în incapacitate de plată.

Dar în acest fel se riscă o creştere a inflaţiei? În cazul în care cheltuielile publice se fac pentru investiţii productive, odată cu masa monetară cresc şi bunurile şi serviciile produse, de aceea nu există exces de monedă. Acest proces poate continua pînă la atingerea ocupării depline a forţei de muncă. Numai dacă se creează lichiditate şi atunci cînd este atinsă ocuparea deplină a forţei de muncă şi capacitatea productivă maximă, atunci inflaţia devine o problemă. Dar nu înainte.

Prea frumos pentru a fi adevărat. Dacă statul emite lichidităţi în scopuri neproductive, nu poate decît să creeze monedă în faţa a nimic, cu alte cuvinte, inflaţie. Dacă, în schimb, finanţează o activitate productivă, atunci ajută cu siguranţă economia. Dar, pentru a atinge acest scop, nu era nevoie să se inventeze o teorie numită MMT. Era suficient să se ia una care există de secole şi care poartă numele de socialism.

Divergenţele dintre MMT şi economiştii “mainstream” privind euro sînt ireconciliabile. În opinia lui Paul Barnard, uniunea monetară sugrumă economia naţională. Nemaiavînd o monedă proprie, statul nu poate face cheltuieli publice fără a cere resurse pieţelor. Prin urmare, ţara are puţini bani pentru a stimula economia şi trebuie să depună toate eforturile pentru a plăti dobînzile la împrumuturi. Problema este rezolvabilă, potrivit MMT, doar ieşind din zona euro şi revenind la moneda naţională. Michele Boldrin ironizează, însă: “În acest fel, toţi italienii care deţin obligaţiuni de stat se vor trezi cu o valoare scăzută cu 20%, ceea ce este, grosso modo, devalorizarea prevăzută a noii lire faţă de euro”.

Barnard susţine că va exista devalorizare, dar va privi tocmai euro. “Dacă Italia iese din zona euro, uniunea monetară nu va mai avea viitor. Cei care deţin euro vor dori să-i vîndă”, prevede Barnard. “În timp ce în Italia, pentru toate plăţile, inclusiv taxe, vor fi recunoscute doar lirele, Banca Italiei va trebui să intervină pentru a modera aprecierea noii lire”, susţine el.

Chiar şi economiştii care susţin ieşirea din zona euro spun că, în acest caz, va exista o devalorizare moderată a noii monede, în timp ce MMT spune că lira va fi de-a dreptul supraevaluată. Boldrin concluzionează că MMT este “o carte de vise”.

Articole din aceeasi categorie

    Nu exista articole asemanatoare