Mocănița, șansă pentru dezvoltarea turismului în Apuseni

Simpozionul, desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute în sala ,,Ioan Mușlea’’ a Bibliotecii Universitare din municipiul Cluj – Napoca, a reunit cadre universitare, specialiști în domeniul căilor ferate înguste, membri ai Societății Cultural – Patriotice ,, Avram Iancu’’, istorici și administratori ai mocănițelor repuse în circulație în ultimele două decenii.

În deschiderea lucrărilor, președintele Societății Cultural – Patriotice, dl. Tiberiu Groza, a mărturisit faptul că acest simpozion, organizat de Societate, este parte esențială a proiectului demarat în anul 2020, pentru a putea sensibiliza atât opinia publică, dar mai cu seamă autoritățile statului român de a reabilita căile ferate ale Mocăniței care a circulat pe Valea Arieșului.

Acest proiect, ce necesită importante fonduri investiționale, este o componentă esențială, chiar deosebit de importantă în promovarea turismului agremental montan din Țara Moților, cu impact pozitiv în reabilitarea zonei din punct de vedere economic și stoparea depopulării satelor din Munții Apuseni.

Simpozionul a avut două componente distincte: primul dedicat Mocăniței, iar al doilea lansării volumului ,, Pagini de Istorie Românească și Universală’’, ( Provincii Românești Disputate și Pierdute pe Nedrept), apărut la Editura Ecou Transilvan, semnat de istoricii militari: Mihai T. Piuari și Vasile St. Tutula.

În alocuțiunea sa, președintele Tiberiu Groza a ținut să accentueze faptul că proiectul de reabilitare a Mocăniței de pe Valea Arieșului este unul dintre cele mai importante proiecte ale Societății „Avram Iancu” precum cel al ridicării statuii lui Avram Iancu în municipiul Cluj – Napoca, de la a cărei realizare vom sărbători în curând 30 de ani.

Prin colaborări și asocieri, Societatea dorește să revitalizeze traseele de odinioară, să cumpere locomotive, vagoane și să facă un muzeu al Mocăniței în această zonă montană, mai precis în Sălciua.

Despre istoria trenului cu ecartament îngust a vorbit Conf. Univ. dr. Ioan Cârja, de la Facultatea de Istorie și Filozofie a UBB, care a vorbit despre călătoria cu Mocănița, așa cum a fost a descrisă pe îndelete de scriitorul Ion Agârbiceanu. Proiectul Mocăniței a urmărit să ușureze accesul la exploatarea sistematică și eficientă a bogățiilor muntelui, adică lemnul, aurul și alte resurse minerale dorite de Budapesta.

Apoi a prezentat pagini din memorialistica și literatura Mocăniței în descrierea pitorească a lui Ion Agârbiceanu, care a fost și preot în satul Bucium. Peisajul geografic și uman se găsește în multe pasaje sugestive descrise cu multă acuratețe de respecabilul nostru scriitor. Vacanțele și zilele de târguri cunoșteau aglomerații enorme, se cerea suplimentarea vagoanelor, dar acestea nu existau.

După ampla comunicare istorică a Mocăniței, a vorbit Georg Hacevar, administrator a trei căi ferate înguste, două pe trasee ale Apusenilor și una în județul Suceava. Georg Hacevar este un austriac, cu cetățenie română, căsătorit cu o moață și se străduiește de mulți ani să dezvolte turismul montan cu Mocănița.

Legat de originea sa, a menționat faptul că nu trebuie asimilat cu austriecii care taie pădurile României, el jumătate din viață a petrecut-o în Munții Apuseni, copiii sunt botezați ortodocși, vorbește limba română și a muncit pentru a dărui Mocăniței o viață nouă și utilitate pentru a pune în valoare frumoasa geografie a țării și în mod deosebit a Munților Apuseni.

Din expunerea sa, ca și a dlui Ioan Cârja, am reținut că Mocănița de pe Valea Arieșului a fost construită între anii 1891- 1912, an când a și fost pusă în circulație și a funcționat până în 1998. Linia îngustă avea 21 de stații, din care patru erau gări, ( Turda, Baia de Arieș, Câmpeni și Abrud), toate dispuse pe distanța de 94 km pe care garniturile de tren personale o parcurgea în 6 ore și 30 de minute, iar cele accelerate, în 5 ore și 30 de minute. Interesant de reținut că mecanicii de locomotivă opreau și între stații, la semnul cu mâna făcut de călători.

Din expunerea d-lui Petru Suciu, am reținut modul cum se exploata această linie de dominația străină, dar și dezinteresul manifest după anii 90, când Mocănița a fost pusă pe butuci și trimisă la fier vechi.

În partea a doua a simpozionului, președintele Tiberiu Groza, a invitat-o la cuvânt pe d-na editor, Nadia Fărcaș, care a prezentat volumul ,, Pagini de Istorie Românească și Universală”, semnat de istoricii militari: Mihai T. Piuari și Vasile Șt. Tutula.

Volumul apărut la Editura Ecou Transilvan este structurat pe șase capitole, dintre care cel mai dens este capitolul patru, ”Teritorii românești disputate, pierdute sau înstrăinate”. Sunt prezentate teritoriile Bucovina, Basarabia, Ținutul Herța, Maramureșul Voievodal din dreapta Tisei, așa -zisul Banat Sârbesc, Cadrilaterul, Insula Șerpilor și alte teritorii în raport de evenimentele istorice.

Cartea este o sinteză în timp a spațiului traco-daco-getic al Daciei, începând cu prima mențiune documentară și până în prezent.

Sunt prezentate chipurile domnitorilor și ale voievozilor Țărilor Române și a României, 53 în total, chipurile sultanilor, pașalelor, împăraților habsburgilor, ale austro-ungarilor, a getodacilor de la Burebista și Decebal, până la stăpânirea romană.

Volumul fiind completat și revizuit, această a doua ediție este consacrată sărbătoririi și celebrării a 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu. În ea apare testamentul olograf semnat de Avram Iancu la Câmpeni, la 20 decembrie 1850, cu titlul ”Ultima mea voință : Singurul dor al vieții mele fiind ca să-mi văd Națiunea mea fericită’’.

Despre cartea au vorbit și cei doi autori: col (r) Mihai T. Piuari și Vasile Șt. Tutula. Primul a insistat pe atrocitățile istorice și îndemnul adresat familiilor și tinerilor de a-și cunoaște trecutul țării, recomandând Ministerului de resort să crească numărul orelor de istorie în toate formele de învățământ.

Vasile Șt. Tutula a spus că a scris această carte din respect și recunoștință față de înaintași, dar și în ideea dureroasă că Dacia lui Burebista și Decebal a devenit tot mai mică, prin ciopârțirea făcută de imperiile vremii: Otoman, Habsburgic ( austro-ungar) și Imperiul țarist, cu variantele sale de până azi.

”În al doilea rând, vreau sa atrag atenția ca să stăm de veghe, că istoria cu aspectele ei negative, dureroase, se poate repeta în condiții diferite.

Trebuie pus accent pe cunoașterea istoriei în cele mai mici detalii și în corelație cu a statelor vecine”, a mai spu el.

Doamna Fănica Moldovan a oferit noul volum multor participanți preocupați de a cunoaște trecutul nostru istoric, iar autorii le-au dedicat autografe.

Dumitru VATAU