Moaștele Fericitului cardinal Iuliu Hossu, izvoare de har

Data de 28 mai, împreună cu cea de 2 iunie a fiecărui an, sunt zile cu un simbolism aparte pentru Biserica Greco-Catolică, în mod deosebit pentru Eparhia Română Unită cu Roma, de Cluj-Gherla. În anul 2019, la 2 iunie, pe Câmpia Libertății din Blaj, Sfântul Părinte Francisc beatifica, împodobind cu cununa martiriului, șapte Episcopi greco-catolici care fuseseră omorâți pentru credința lor. Unul dintre cei șapte, Fericitul Arhiereu de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, vestitorul Marii Uniri la Alba Iulia și cel dintâi Cardinal al neamului românesc, a trecut din această lume la Cer în urmă cu 53 de ani, la 28 mai 1970, în pace, conștient, după cum mărturisea cu ultimele cuvinte, că, pe acest pământ, „lupta sa s-a sfârșit”.

Privind, atunci în urmă, de la înălțimea celui de-al 85-lea an al vieții și din pragul intrării sale în veșnicie, întreaga luptă de mărturie creștină în fidelitate cu Scaunul Apostolic al Romei pe care a dus-o, și a adus-o prinos Părintelui ceresc, adăuga, citând din Sfântul Apostol Pavel: „Știu Cui am crezut!”. Testament și îndemn, acest cuvânt, încredințat atunci viitorului cardinal Alexandru Todea (care veghea la căpătâiul prelatului, internat din nou, și mult prea târziu, la Spitalul Colentina din București), îl rostește și azi Fericitul martir, mai viu decât oricând: „Știu Cui am crezut! Nu vă temeți! Duceți mai departe lupta mea, nu este în zadar, nici fără de izbândă, luptați pân’ la sfârșit!”

Nu mai e prezent fizic, dar veghează de sus și mijlocește haruri de la Dumnezeu oricui îi încredințează intenții și cereri. Un semn al prezenței sale spirituale sunt sfintele moaște, părticele din trupul său, din mâna izvorâtoare de binecuvântări.

Despre „întoarcerea acasă” a Cardinalului Iuliu Hossu prin moaștele sale și depunerea acestor moaște în biserici și capele – își amintea Episcopul Florentin Crihălmeanu (1959-2021) -, ca despre „o sumă de providențiale coincidențe și haruri care au culminat, desigur, cu momentul de la 2 iunie 2019, de pe Câmpia Libertății din Blaj”.

Într-un interviu mai amplu, realizat la 28 mai 2020, cu ocazia semicentenarul morții Cardinalului Iuliu Hossu și a împlinirii celui dintâi an de la beatificare, Episcopul de atunci al Eparhiei de Cluj-Gherla mărturisea: „Din ianuarie 2019, dar și mai înainte, am încercat să contactăm membrii familiei Hossu prin scrisori, mesaje, telefoane, pentru a cere consensul deshumării osemintelor de la ultimul loc în care au fost înhumate. Trebuie spus că, după decesul din 28 mai 1970 al Cardinalului Iuliu Hossu, a urmat imediat înhumarea, în 29 mai 1970, într-un mormânt din Cimitirul Bellu găsit în grabă, pentru că totul ‘trebuia’ finalizat cât mai repede. Securitatea, în mod particular, avea interesul să se încheie această poveste fără o prea mare mobilizare de oameni. Totuși, la acel moment funebru au participat, după cum spun unii dintre martori, peste 200 de persoane.

La 7 decembrie 1982 a avut loc o primă deshumare din locul în care trupul neînsuflețit a fost așezat, și o reînhumare într-un cavou subteran, care a devenit cavoul familiei Hossu, în care deja odihneau osemintele altor membri ai familiei, un mormânt, să spunem așa, mai demn, care se afla undeva la marginea aleii de pe partea stângă, către capela din Cimitirul Bellu catolic. Am reușit, prin contactarea membrilor familiei Cardinalului Iuliu Hossu, să ajungem la un consens pentru ziua deshumării, la 7 martie 2019. Aveam și toate celelalte aprobări din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, din partea autorităților locale și a celor în drept.

Ca urmare, după o rugăciune la mormântul din Cimitirul Bellu, un Parastas care a fost celebrat în prezența Episcopului greco-catolic de București, PS Mihai Frățilă, a Episcopului auxiliar romano-catolic, PS Cornel Damian și a subsemnatului, s-au început lucrările de înlăturare a plăcii de pe cavoul în care se aflau aceste oseminte. A fost un moment emoționant, pentru că nu știam dacă vom reuși să identificăm osemintele și nu știam dacă a mai rămas ceva din ele. Aveam doar câteva indicii pe care le-am găsit în scrisorile pr. Silvestru Augustin Prunduș, călugăr bazilian, care fusese unul dintre cei ce s-au ocupat de prima deshumare și a urmărit, oarecum, momentul reînhumării, chiar dacă nu a putut fi prezent. Am încercat să obținem mărturii și de la singura persoană în viață din acel moment, Mons. Virgil Florian. Mărturia sa ne-a fost de mare folos, pentru că ne-a ajutat să poziționăm cu exactitate locul în care se aflau aceste oseminte. A fost impresionant momentul în care s-a ridicat lespedea de piatră, cum, pe conturul acestei lespezi, au rămas bilețelele care fuseseră introduse, în timp, și care exprimau gândurile credincioșilor, intenții de rugăciune.

În clipa în care a fost înlăturată piatra de pe mormânt, am reușit să identificăm cu exactitate locul unde presupuneam că se află aceste oseminte, rămășițele pământești ale Eminenței Sale. Elementul principal care ne-a ajutat să facem identificarea acestor oseminte a fost acel detaliu care apare în scrisoarea pr. Prunduș, și anume faptul că, în pantoful stâng s-au pus crucea de cardinal și inelul episcopal, împreună cu un dinte de aur. Le-am regăsit exact așa cum au fost scrise, în așa fel încât pentru noi a fost o dovadă că acele oseminte sunt cu adevărat osemintele Cardinalului Iuliu Hossu. Împreună cu familia Hossu, s-a decis ca o parte din aceste oseminte să fie reînhumate în locul din care au fost scoase, după ce au fost așezate într-o lădiță de lemn de tei, sigilată. Cealaltă parte din oseminte, după ce, la indicațiile specialiștilor – ale medicului legist, antropologului, arheologului – au fost spălate și uscate, au fost aduse din București la Cluj, la Sediul episcopal, la domiciliul său, așa cum îi plăcea Cardinalului Iuliu să spună, atunci când a fost întrebat, în ultimii ani ai vieții.

Astfel, în ziua de 8 martie, Anul Domnului 2019, în jurul orei 23.30, o parte din osemintele Cardinalului Iuliu Hossu au ajuns din nou acasă. După câteva săptămâni, cu ajutorul unor persoane specializate, aceste oseminte au fost tratate, în așa fel încât să nu se degradeze în timp. Cu ajutorul pr. Vasile Man – postulator al cauzei de beatificare a Episcopilor morți pentru credință în timpul regimului comunist -, o bucățică din aceste oseminte a fost dusă la Roma pentru relicvariile necesare, în așa fel încât, la 2 iunie, la Blaj, la Ceremonia de beatificare, pe masa Sfântului Altar au putut să fie și moaștele Fericitului Arhiereu Iuliu. Prin bunăvoința pr. Vasile Man, am primit în continuare moaștele așezate în mici relicvarii, în așa fel încât am putut să oferim aceste moaște bisericilor parohiale, protopopiatelor, mănăstirilor din Eparhia de Cluj-Gherla, și din alte eparhii. De asemenea, o parte a osemintelor mai mari au fost purtate în pelerinaje și procesiuni, pentru a putea avea în continuare protecția Cardinalului nostru”.

Preasfinția Sa Florentin și, din aprilie 2021, Păstorul actual al Eparhiei de Cluj-Gherla, Preasfinția Sa Claudiu, s-au îngrijit ca moaștele Fericitului episcop Iuliu Hossu să rămână, izvoare da har, la dispoziția credincioșilor, în multe biserici și altare. Printr-o ceremonie solemnă, un relicvar cu moaște ale Fericitului Ierarh a fost depus și în Catedrala „Schimbarea la Față” a Eparhiei de Cluj-Gherla, în care Fericitul episcop a slujit, într-un altar lateral.

Născut în urmă cu 53 de ani pentru Cer, Fericitul Arhiereu Iuliu se roagă neîncetat pentru Biserică și pentru țara sa la Tronul Părintelui ceresc – așa cum a promis – , și rămâne mereu prezent celor ce-i cer mijlocirea și vizitează moaștele sale. Fericite Arhiereu Iuliu, roagă-te pentru noi!

Viorica Sabo