Mitul materialelor sănătoase în construcţii

Huffington Post

Domeniul construcţiilor încearcă în permanenţă să lupte împotriva elementelor toxice din formula produselor folosite. De la apariţia, în 1962, a cărţii “Silent Spring” (care a contribuit la lansarea mişcării americane pentru mediu), preocupările faţă de produsele chimice industriale au crescut.

Deşi filme ca “Erin Brockovich” şi “A Civil Action” au atras atenţia asupra pericolelor pe care le pot prezenta pentru comunitate deversările de substanţe toxice, cele mai mari riscuri pentru sănătate sînt legate de produse obişnuite, fiindcă în case sau la locul de muncă se pot înregistra accidental niveluri ridicate de substanţe toxice. Oamenii petrec 90% din timp înăuntru, unde numărul poluanţilor poate fi de 100 de ori mai mare decît afară.

În ultimii ani, arhitecţii şi constructorii ai manifestat un interes crescînd pentru identificarea şi înlăturarea substanţelor nocive din produsele folosite în construcţii. De exemplu, Healthy Materials Program al Google îşi propune “să elimine elementele toxice” din clădiri, selectînd produsele în funcţie de standarde riguroase. Google este printre primii care au susţinut noua Health Product Declaration (HPD), care îşi propune să transforme domeniul construcţiilor printr-o mai mare transparenţă din partea producătorilor.

Eforturile au dus la progrese semnificative, însă întrebarea care se pune este dacă materialele de construcţii ajung să fie “sănătoase” numai prin eliminarea elementelor chimice toxice. “Sănătatea este absenţa bolii”, spune chimistul John Warner, care a definit în 1998, alături de Paul Anastas, principiile chimiei verzi. “Totul este relativ. Să fie oare un atlet olimpic +mai sănătos+ decît cineva care nu suferă de nicio boală? Cine hotărăşte?”, se întreabă el.

Poate Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care a definit în 1946 sănătatea ca “o stare pe deplin favorabilă atît fizic, mintal, cît şi social, şi nu doar absenţa bolilor sau a infirmităţilor”. În definiţie a fost inclusă mai tîrziu şi “capacitatea de a duce o viaţă productivă social şi economic”. În acest sens, un material nu este “sănătos” dacă nu induce această completă bunăstare. Prin urmare, a elimina toxicitatea nu înseamnă a induce sănătate. Evitarea indispoziţiilor şi leziunilor este doar primul pas în favorizarea sănătăţii. Arsenicul nu este “mai sănătos” decît cucuta numai pentru că ucide mai încet, scrie Huffington Post.

În privinţa alimentelor, nutriţioniştii evită sintagma “alimente sănătoase” pentru că niciun aliment, luat singur, nu asigură necesarul de nutrienţi pentru a garanta sănătatea. Ei preferă să considere alimentaţia o componentă a dietei sănătoase. La fel, ar fi bine ca noile construcţii să consolideze mediul sănătos, iar materialele din care sînt realizate constituie un element important.