Misteriosul an 2023

Eram pe punctul de a scrie despre ce ne poate aduce bun anul 2023, despre bucuria pe care trebuie să o regăsim, despre speranțele și visurile care ar fi trebuit să se transforme în certitudini, despre optimism și doar de bine.

Tot elanul și toată energia pozitivă mi-au fost însă spulberate de un sondaj de opinie apărut recent, care a trasat pesimismul drept dominanta stării de spirit a românilor atât la final de an, dar și în ce privesc speranțele și așteptările pentru anul în care am intrat. Rezultatele anchetei sociologice realizate de IRES ne spun că mai mult de jumătate dintre români cred că anul 2023 nu va fi mai bun pentru ei, dar nici pentru țară, și că pesimismul manifestat nu e decât o accentuare a celui din urmă cu exact un an. Și, trebuie să recunoaștem, că oamenii nu s-au înșelat, și, probabil n-o vor face nici în ce privește anul acesta. Multe lucruri pot duce la asta: scumpirile la produsele de bază, care parcă nu mai contenesc, facturile la utilități, care au explodat în ultimele luni, salariile mici, mărite doar în sectorul bugetar, guvernarea inodoră și insipidă, calitatea tot mai proastă a oamenilor care ocupă poziții importante etc.

În atare condiții, nu e de mirare că foarte puțini dintre noi am reușit să punem ban peste ban, restul fiind nevoiți să apelăm la rude, prieteni și la bănci.

Românii sunt deja cu nivelul de trai deteriorat, și asta nu doar în ultimii ani. Șapte din zece spun că, în 2022, au fost nevoiți să-și reducă cheltuielile cu produse de strictă necesitate în gospodărie, altele decât cele alimentare, două treimi recunosc că au renunțat să mai cumpere anumite produse pe care obișnuiau să le folosească din cauză că s-au scumpit, sau că nu și le mai permiteau pur și simplu pentru că în portofele și buzunare bătea vântul. Un sfert dintre români spun că au amânat plata unei facturi la apă, gaz sau curent etc., iar, atenție, un procent de șase la sută afirmă că în 2022 au suferit de foame!

Un sfert dintre români spun că au suferit de singurătate, că au avut nevoie de ajutor și că nu au avut la cine să apeleze, că au simțit nevoia să discute cu cineva apropiat, dar nu au avut cu cine să facă acest lucru. Pe lângă faptul că n-aveau ce băga în gură, jumătate dintre cei chestionați au declarat că s-au gândit la moarte, iar aproape două treimi au trăit cu frică pentru că ei înșiși sau cineva drag ar putea muri.

Sinistru, și totul se întâmplă într-o țară a Uniunii Europene.

Nu mă miră deloc nici faptul că politica nu mai reprezintă interes pentru populație, că neînțelegerile din coaliție nu mai interesează  pe aproape nimeni. Anul ăsta ar trebui să asistăm la marea predare de ștafetă dinspre PNL spre PSD, și la schimbarea premierului. Jumătate dintre români spun că habar n-au de acest lucru, iar dintre cei pasionați de subiect, aproape 40 la sută nu cred că Iohannis va semna cu mânuța lui desemnarea unui pesedist la Palatul Victoria.

N-am înțeles niciodată, și nici nu voi putea fi ușor convins de cineva, de ce Mugur Isărescu este personalitatea care se bucură de cea mai mare încredere în rândul românilor, de parcă guvernatorul Băncii Naţionale a României e ca o fecioară neprihănită atunci când vine vorba de inflație și de golirea buzunarelor românilor. Procentul nu e mare, 34 la sută, dar totuși… Cât despre preşedintele Klaus Iohannis şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Marcel Ciolacu, creditați cu (doar) 21 la sută încredere, ce să mai zic și eu? Poate doar că premierul Ciucă e mai jos, și că doar unul din cinci români îl mai pot privi în ochi.

Sondajul IRES ne mai spune că profesia sau ocupaţia care beneficiază de cea mai puţină încredere în rândul românilor este cea de politician, doar 6 la sută dintre cei întrebaţi afirmând că au foarte mare încredere, urmată de cea de poliţist şi cea de jurnalist. În schimb, românului îi plac în continuare pompierii, și nu cei din Australia, specialiștii IT, şi inginerii.

Am decis, astfel, să las pe mai încolo gândurile despre bucurie, despre speranțe și certitudini, despre optimism și bine, deși eu cred în continuare în ele. Pentru că eu consider că lucrurile o pot lua pe un drum mai bun, pentru că eu nu pot lua în calcul ca 2022 să fie mai bun decât 2023.