Mircea Muthu, Panoramic sudest european

De multă vreme Mircea Muthu stă cu ochii aţintiţi spre lumea de taine a Balcaniei. La întretăierea veacurilor şi a ţinututrilor sud-dunărene, popoare diverse ca albanezii, grecii, sîrbii, croaţii, bosniacii, bulgarii şi românii construiesc, cu imaginea Bizanţului în suflet, o lume aparte, ameninţată de turci, de hoarde de tătari, de frigul interior al unui timp în care se simt cînd solitari, cînd solidari, între identitate şi alteritate. Explicînd mai întîi conceptele cu care operează: balcanologie, balcanitate, balcanism, balcanizare, bizantinologie, bizantinism, Mircea Muthu circumscrie o arie geografică cu indici proprii de susţinere istorică şi culturală, de unde identităţile balcanice se afirmă una în preajma alteia, înflorind într-o creaţie în care se întretaie influenţe şi vecinătăţi dătătoare de ton. De la incursiuni teoretice, la tipologii şi motive comune, M. M. nu scapă niciun prilej de a arunca noi sonde de sprijin în arealul stîncos al unei construcţii culturale atrăgătoare. De la investigarea operei unor scriitori importanţi ai neamurilor balcanice (Panait Istrati, Ismail Kadare, Nedim Gursel, Ivo Andrici, Kavafis, Miroslav Krleza, Srba Ignatovic etc.) la aprofundări menite să traseze noi delimitări, similitudini, corespondenţe, comparatismul practicat de M. M se dovedeşte unul benefic şi percutant. Latura modernă a cercetărilor lui, limbajul critic elevat, de o deosebită intelectualitate, cu răsuciri fine spre un interior poetic, dar lăsîndu-se strîns în chingile unei gîndiri proiective bine articulate descoperă în el un spirit de sinteză şi un observator avizat al fenomenului, cel mai bun şi cel mai strălucit apărător al unui cîmp de cercetare pe cît de complicat, pe atît de incitant. Aşa cum o dovedeşte recenta sa carte Panoramic sud-est european. Confluenţe culturale (Eikon 2012), M. M. reuşeşete să completeze vechile sale demersuri cu noi contribuţii meritorii care nu vor putea fi ocolite de niciun cercetător serios al problemei. Nu-i scapă cărţi şi tratate apărute la Paris (lumea francofonă ca stimul balcanic e o temă de observaţie) sau în orice capitală occidentală, după cum nu-i scapă mulţimea antologiilor, a iniţiativelor comune (a se vedea colocviile Balcaniei de la Galaţi, întîlniririle de la Vîrşeţ, Sofia, Skopje sau Istanbul) spre a strînge la un loc tezaure de istorie, mentalitate, creaţie poetică şi înrîurire comună, de însemnări de călătorie, şi chiar de „geografie culinară”, reperînd şi mişcările seismice ce zguduie periodic arealul amintit, de geopolitica mişcătoare sau protectoare, centrifugă sau centripetă, catabazică sau anabazică, pe liniile de forţă şi pe filoanele şi clivajele ce atrag şi despart deopotrivă grăunţele de mituri şi motive comune, „ de „cădere” şi compensaţie, de întregiri bibliografice şi periple lingvistice. Autorul nu se dă în lături să investigheze domeniile cele mai aride şi mai neprietenoase ale versanţilor culturali, să se apropie de insulele de narativitate din cronici, să meargă la manuscrise şi la cărţi vechi, la etnografie şi la folclor pentru a lumina noi sectoare pilduitoare. După o primă secţiune consacrată Acoladelor teoretice, urmează alte cîteva tot atît de captivante, legate de Inserţiile în imaginar, Românii din Balcani, de reviste diriguitoare, pînă la însemnări de călătorie proprii (Creta, Veneţia). Cu un condei înmuiat în cerneală de azur, M. Muthu descoperă cu o voluptate de entomolog componente ale tragicului, tipologii sud-estetice în proză (parvenitul, licheaua, lunatecul, craii), în folclor (Konstantin şi Doruntina, Făt Frumos şi „vremea uitată”, Dor şi Mall), în teologie şi filologie, decriptînd semnele ascunse ale miturilor comune acolo unde te-ai aştepta cel mai puţin. Ochiul lui unificator recompune imaginea caleidoscopică a acestei lumi într-o constelaţie congruentă, plină de ramificaţii şi semnificaţii, din care „omul balcanic”şi Bucureştiul pestriţ al etniilor renasc într-o elevată construcţie critică care face din Mircea Muthu Columbul încercat al unui continent cultural cu mare valoare instructivă. Limbajul critic elevat şi imaginarul său spectaculos îl propulsează pe acest veritabil specialist într-un domeniu foarte pretenţios în falanga de aur a criticii universitare româneşti de înaltă ţinută academică.

Mircea POPA