MES

RADU VIDA

Numărătoarea a început de la Crăciun.
Şi chiar dacă n-au reuşit pînă la Anul Nou, Cei trei Magi – Regi ce aduc cadouri unora şi altora – au deschis sacul. Pentru Angela Merkel economiştii n-au pus surprize. Ci calcule. Şi Doamna de fier a Europei a grăit, trimiţînd Grecia la origini. Adică, acolo unde nici că există Zonă Euro. Sigur unii spun că nici nu contează, alţii că o eventuală ieşire a grecilor din zonă ar echivala cu falimentul Brothers Lehman, atunci, în 2008, cînd lumea s-a aşezat cu fundu-n sus şi capu-n jos. Dînd şanse Crizei mondiale să producă frisoanele aferente.

Să ne aruncăm şi noi privirile asupra notiţelor după care Cancelarul Germaniei a declarat că este pregătită să lase Grecia în suc propriu. Un asemenea gest, să recunoaştem, nu este unul oarecare. În marele ceapeu UE se intră greu şi se iese şi mai greu. Asta, în primul rînd, datorită implicaţiilor financiare pe care le presupune. Şi, totuşi, Angela Merkel a fost de acord să arunce momeala. Zic „momeală”, pentru că, se pare, e vorba de un fel de plîns băsescian, în care lacrimile au rolul să înduioşeze pe urmaşii lui Pericle.

În Grecia se apropie alegerile.
Parlamentul a fost dizolvat, iar poporul geme sub povara datoriilor externe, a neputinţelor interne şi, mai ales, a inexistenţei unor perspective de ieşire din mizerie. (Trebuie să ne definim termenii: aşa că „mizeria” este dată de o serie de factori obiectivi, la care s-a adăugat… mărinimia Troicii. CE, BCE şi FMI au îngropat speranţe şi au servit o austeritate mai ceva decît după cucerirea romană, sec. II îHr). Aşa că sondajele arată o creştere a popularităţii celor din extrema stîngă, care promit anularea austerităţii. Şi reeşalonarea datoriilor. Grav! (Şi, între noi fie vorba, nici formaţiunea Syriza nu ştie exact despre ce-i vorba.) De ce spun asta? Pentru că Merkel trişează. Plusează. Şi, ca să fim mai exacţi, ameninţă. Şi partea europeană, şi cea greacă ştie că nu se poate ieşi, aşa, din Zona Euro! Spuneam, însă, de argumentul Cancelarului german: cică mecanismul european de stabilitate (vestitul MES) ar fi aşa de consolidat, încît rahatul de muscă al Greciei nici nu s-ar vedea pe geamul luminos al Uniunii Europene. Ba, prin înlăturarea ei (a rahatului), chiar s-ar mai limpezii zările!

Mecanismul acesta a fost creat pentru a forma un zid de protecţie la necazurile membrilor Zonei Euro. Un fel de prezenţă liniştitoare, care ar asigura stabilitate prin intermediul unor instrumente de asistenţă financiară celor care şchioapătă. Din acest motiv s-a şi vorbi de o solidă bază de capital: 700 miliarde de Euro, din care disponibil 80 de miliarde, pînă în 2014. Acum, cu această ameninţare germană putem vedea şi adevărata faţă a consiliului guvernatorilor MES, cei care, de la Luxemburg, fac pe spartanii Europei. Deci: fondul de stabilitate nu este destinat ţărilor aflate în necaz, ci celorlalţi, marilor puteri ale Europei. Ei să nu păţească nimic! Ei s-o ducă bine! Restul? Vă amintiţi ce spunea Jean-Claude Junckers? Că fondul este destinat recapitalizării, fără a contribui la îndatorarea suplimentară a statelor! Fals. Se dovedeşte că MES este alcătuit pentru a atenua din zburdălniciile unora ca Syriza, care nu vor să dea ascultare celor puternici. Şi de dreapta. Populari, cum ar veni. Nepăsarea aparentă a Angelei Merkel nu se referea, aşadar, la calculele contabililor UE. Ci este o voalată ameninţare la adresa alegătorului grec, care trebuie să ştie că, acum, e rîndul lui să flămînzească pentru prosperitatea Vestului european. Că trebuie să aibă răbdare. Că le vine rîndul şi altora. Dar deocamdată nu s-au găsit alţi fraieri, care să înghită vechea dispută dintre conducerea democratică şi oligarhică a acestei părţi a lumii.

Băieţii ăştia (inclusiv doamna Merkel) ştiu ari’metica succesului, rezervat unora dintre noi!