Merkozy

RADU VIDA

Poate că e găselniţa anului: combinaţiunea dintre Merkel şi Sarkozy. Dincolo de invidia de gazetar (mi-ar fi plăcut să dau eu acest titlu!) există o zbatere evidentă a celor doi. Zbatere să salveze euro, în aparenţă. Această uniune monetară care, aşa cum recunoşteau fondatorii, a început cu stîngul şi a dat în dreptul europenilor de a mai fi suverani.

Franţa şi Germania insistă pe revizuirea tratatelor UE şi arată cu degetul spre cine vreţi dumneavoastră. La sfîrşitul săptămînii, în Bruxelles, summit-ul mult-aşteptat va încerca (din nou) să arunce povara pe statele mici şi mijlocii – iniţiatorii (Franţa şi Germania) rămînînd în afara discuţiei. Un fel de îngeri păzitori care n-au mîncat usturoi şi, ca atare, îi pun pe ceilalţi să dea  cu periuţa de dinţi şi apa de gură. Este o nesimţire în această acţiune…! Spun asta pentru că cele mai mari datorii au fost făcute de cele două state. E drept, sînt şi cele mai puternice economii de pe continent (asta dacă excludem Anglia. (Care, între noi fie vorba, a dat cu DDT la toate acţiunile Franţei şi Germaniei. De ce? Pentru că ştie. Şi poate. Iar măsurile de austeritate ale Marii Britanii se referă, în primul rînd, la reducerea cheltuielilor guvernamentale, ale Casei Regale şi ale instituţiilor statului. E grăitor, în acest sens, faptul că, pe următorii 6 ani, au fost îngheţate salariile reginei Elisabeta a II-a, cheltuielile cu întreţinerea locuinţelor şi deplasărilor regale, cu toate că domeniile coroanei aduc anual la bugetul Marii Britanii venituri de 785 milioane de dolari!!!).

După această lungă paranteză, trebuie spus că dna Merkel şi Sarkoyz şi-au dat mîna peste toţi europenii şi cer ca nimeni să nu depăşească deficitul de 3% din PIB. Ce înseamnă asta, dacă raportăm Germania la Malta? Evident că motorul statelor mici ale continentului va fi redus la maximum, pentru a permite dezvoltarea, în continuare, a Germaniei şi Franţei. Cînd spun asta nu mă bazez doar pe „scăparea” din discursul cancelarului german a situaţiei grele create de vînzoleala euro pentru România şi Bulgaria. Refuzul permanent de a accepta trecerea „datoriilor la comun” şi încercarea de ieşire din criza euro fără eurobonuri, dovedeşte că Germania şi Franţa nu vor să se amestece cu „tărîţele” altora. Ci, în funcţie de negocierile pe care le propun să scape ei cu faţa cît mai curată. Sigur, pe seama îndatorării şi mai tare a ţărilor non-euro. Iar în ceea ce priveşte hegemonia celor doi, este mai mult decît grăitor unul din punctele declaraţiei celor doi: „preşedintele UE , Herman van Rompuy va fi informat printr-o scrisoare cu privire la planurile germano-franceze”. Flit!

Presa internaţională a remarcat, aproape la unison, gesturile vagi şi declaraţiile ambigue ale celor doi. Şi, ca numitor comun, strădania „cuplului” pentru adormirea vigilenţei europenilor în ceea ce priveşte… vitezele cu care se vor aborda noile finanţe „unite” sub sceptrul bicefal (deocamdată Merkel + Sarkozy). M-am tot gîndit de ce Banca Centrală Europeană cumpără în continuare obligaţiuni pe care nimeni nu îndrăzneşte să le achiziţioneze. Sub masca intransigentă a disciplinei financiare, în primul rînd pentru „cei 27” şi, mai pe urmă, a „celor 17” din zona euro, sancţiunile dure propuse pentru cei care, năcăjiţi fiind, mai iau şi peste cocoaşă, prin fuga de eurobonuri, spune un lucru simplu, ascuns cu dibăcie de vocalizele celor doi: criza se va atenua prin majorarea taxelor şi impozitelor pentru tot restul populaţiilor din Europa Unită. Vor şti şefii de state şi guverne să înghită o asemenea găluşcă?