Merkelisme

Radu VIDA

Sînt 15 state din Europa care nu sînt de acord cu aplicarea cotelor obligatorii de refugiaţi. Sînt ţări buimace, care nu şi-au revenit după destabilizatorul an ’89, cînd economiile lor au apucat altă cărare, iar sărăcia şi şomajul şi-au arătat chipul în oglinda timpului. Sînt ţări de la marginea Europei, acolo unde… marginalizarea are conotaţii non-euro, non-Schengen şi unde funcţionează doar interesul occidental. Nicidecum ajutorul necondiţionat, cum ar trebui să fie într-o Europă realmente unită.

Zbuciumul acestor ţări a fost amplificat de venirea imigranţilor. Musulmani. Şi, dincolo de scenarii, trebuie spus că nimeni nu-i vrea. Doar cîţiva politicieni hăbăuci, ce şi-au anulat demult contactul cu realitatea.

Mutti Merkel şi-a pierdut credibilitatea în momentul discursului ambiguu, invitîndu-i pe arabi să vină în Germania. S-a trezit şi neamţul şi şi-a dat seama că dictonul are dreptate, că peştele şi politica put după trei zile. Şi a ieşit în stradă, manifestînd împotriva migraţiei. De ce? Pentru că aceşti oameni le iau locurile de muncă, infestează arealul cu o altfel de cultură, greu de asimilat de creştini, că toată povestea asta nu numai că isterizează, dar îi şi pune la plată.

Merkel s-a sucit.
Şi a aruncat vina pe ţările din Estul Europei, care, vezi, Doamne!, se încăpăţînează să nu primească cote fixe de imigranţi. Musulmani, repet. Chiar dacă, la disperare, se dau convertiţi. Şi, pînă la urmă, nu-i vorba de cote, ci de un val nesfîrşit de migranţi, care sînt gata să-şi păsărească ţinuturile pentru a clădi un ceva (Califat?) mai bun, într-un loc mai propice.
Pe de altă parte, tot Cancelaria de fier a doamnei Merkel închide ochii. Şi nu zice nici pîîîîst, cînd vine vorba despre „arme împotriva imigraţiei”. Sigur că problema e prezentată mai nuanţat, că forţele navale din Mediterana au ordin să tragă în… călăuzele ce mînă aceste ambarcaţiuni ale groazei. Dar cine poate crede că un obuz nimereşte un cîrmaci şi nu masa mare de nenorociţi care se află în bărcile şi ambarcaţiunile disperării.

Madama de Deutschland mai are şi alte fiţe în cap. A făcut selecţie riguroasă şi nu-i primeşte în Germania nici pe albanezi, nici pe muntenegreni, nici pe kosovari. Tot musulmani. Pe care tot ea şi aliaţii ei i-au adus la sapă de lemn. Şi nu-i primeşte nici pe imigranţii pe motive economice. Iar dintre cei refugiaţi întru războaie alege spuma. O dovedeşte şi ultima iniţiativă germană în aceste domeniu. Germania propune ca ţările de la marginea graniţelor Europei să transfere către Bruxelles o parte a autorităţii asupra controlului graniţelor şi posibilitatea impunerii unor taxe pentru refugiaţi.

Tare, nu!
Îl şi aud pe reprezentantul Germaniei la punctele de frontieră dictînd: Heil! Arabii cultivaţi şi bogaţi la mine! Ceilalţi la voi!

Am o veste proastă pentru tanti Merkel: anume că împotriva vîntului nu te … poţi pune. Şi dacă chiar vrei să urinezi, uraganul îţi va întoarce gestul. Nu este exclus ca ţările blamate din Estul Europei să accepte pînă la urmă elucubraţiile minţii cancelarului de metal gros. (Vezi ţîfna preşedintelui Klaus Werner Iohannis). Gros, ziceam, şi obrazul pe măsură. Dar tot atît de posibil e ca, în scurt timp, să le dea acestor oameni cetăţenie. Nu-i voie, dar… Şi, în acest caz, drumul spre inima continentului e deschis. Nu va mai exista atunci nici un fel de oprelişte „vieneză”. Şi, cu puţin ajutor turcesc, să se împlinească visul sultanilor cu marea flamură verde, în care caii să bea apă din pocalele tăinuite la Roma, Berlin, Paris, Madrid sau Stockholm,
Aferim!