Medalion de scriitor. Voichiţa Pălăcean Vereş sau mierea din cuvinte

Sunstanţa ideilor din proza scriitoarei Voichiţa Pălăcean Vereş nu se află în unghiul timidităţii, al crispării date de vîrstă, ci se află în perioada maturităţii lucide, cu bună ştiinţă, pînă la subtilitate. Citind opera scriitoarei clujene, formată din nuvele şi romane, dar şi din publicistică, bine cotată de colegii de breaslă, pot să afirm că aceasta merită un loc în istoria literaturii române. Sub raport istoric, călătoria în sufletul omului a presupus pătrunderea în psihologia persoanei, dintr-un suflet în altul, exploatînd acţiunile personajului. Fapt ce-l descoperim în romanul „Ciocolată amăruie” (debut editorial), apărut în anul 2007, unde elemente autobiografice conturează viaţa dăscălimii, de unde autoarea a evadat sub masca personajului Irina. Călătoria prin psihologia personajelor continuă în romanul „O picătură de sînge“, apărut în 2008, unde o familie porneşte în căutarea copilului “moştenitor genetic“, în condiţiile în carec ei mai au acasă un copil, pe care nu-l recunosc. Astfel, soţii Maier plonjează într-un conflict la capătul căruia îi aşteaptă deznodămîntul. Spre deosebire de acest roman, în “Colecţionarul de cactuşi“, apărut în anul 2010, autoarea retrăieşte alături de personajele sale drama unei familii de-a lungul a patru generaţii, unde o familie are de suferit datorită intrusului Nemeş, octogenar, şi datorită intrigilor căruia întreaga familie are de suferit. Romanul este o dramă ce se desfăşoară pe parcursul unui secol. “Colecţionarul cactuşi” este o metaforă pentru intransigenţa şi ranchiuna apărută între personajele cărţii.

Călătoria în sufletul personajelor continuă în romanul “Cinci zile în septembrie“, unde un grup de femei discută despre sinucidere. „Treptat, printr-o analiză mai profundă a faptelor, printr-o introspecţie în adîncimile celor mai ascunse gînduri, fiecare din cele patru personaje constată că se lasă amăgite de cotidian, de aparenţe. Cele mai dragi vise le-au fost amînate sau înăbuşite în rutină, în convenţional, în respiraţia anostă, incoloră a fiecărei clipe. Încurajate de bucuria prieteniei regăsite peste ani, tot atît de pură, de reală, din confesiunile pe care şi le fac, ele constată că trăiesc alte stări sufleteşti decît credeau, fără a le fi conştientizat. Descoperă, după discuţii îndelungate, că a te sinucide este o mare prostie. În atmosfera de cozerie ce le învăluie, asemenea „Fecioarelor despletite” ale Hortensiei Papadat-Bengescu, cele patru dame îşi descoperă energii sufleteşti puternice, forţa unor individualităţi rebele, capabile de impulsuri surprinzătoare”, aminteşte undeva Antonia Bodea. Călătoria prin sufletele personajelor este complexă şi diversă în culegerea de povestiri “Unde se adapă fluturii“. Despre această carte scriam, nu de mult, concluzionînd: ”E mult fast emoţional, multă lumină în prozele Voichiţei Pălăcean Vereş şi mai ales multă poezie în descrieri. Cel mai recent volum de povestiri, apărut în 2015, intitulat cu o plastică metaforă “De sub vălul de negură“, care conţine 21 de povestiri, acoperă întîmplări şi conflicte din arealul transilvan, amintindu-mi de Pavel Dan. Ca toate prozatoarele ardelene, Voichiţa Pălăcean Vereş este obsedată de monumental, însă, în mai mare măsură decît Dora Pavel, Mariana Bojan, Marta Petreu are pasiunea amănuntului semnificativ şi a înregistrării evenimentului comun. Autoarea exploatează stările psihice ale personajelor pentru a contura personalitatea acestora. Programul său e ambiţios, demonstrînd înzestrarea excepţională şi rara capacitate de invenţie epică a scriitoarei. Acest nou volum o aşează pe autoare în galeria celor mai bune prozatoare contemporane din Transilvania. Fiecare carte a acesteia este “Fanta de lumină“ care ne luminează subconştientul. În ansamblul său, opera de pînă acum a scriitoarei şi editoarei Voichiţa Pălăcean Vereş reprezintă acel strat originar din care îşi trag substanţa narativă toate planurile pe care s-a desfăşurat multipla sa activitate de creaţie. Dotarea sa sufletească constituie un neobosit şi totodată un viguros nissus formativus, evident şi manifest în străduinţa sa permanentă de a construi, indiferent de originea şi natura materialului cu care spiritul său intră în atingere. Adăugăm la această operă şi antologiile pe care le publică trimestrial, scoţînd la lumina tiparului multe talente, florilegii ce ne conving că activitatea de mecenat, de editoare, conducătoare de cenaclu şi ofiţer de presă al Ligii Scriitorilor Români este o ardere în slujba culturii române. La ceas aniversar îi dorim tradiţionalul La mulţi ani! şi multă inspiraţie.

Al. Florin ŢENE

Preşedintele Naţional al Ligii Scriitorilor Români

Membru corespondent al Academiei Americano-Române