MAUSOLEUL IUBIRII

 Viaţa zgomotoasă, imperativă, amestecînd lucrurile şi fiinţele, trecînd în rîndul munţilor nişte amărîte de coline, ori reducînd piscul la rangul de umbră sub soare, face adesea cîte-un popas, pentru a-şi trage sufletul şi clipa aceea se numeşte „nemurire la purtător”, adică moarte.

 Acest lucru i s-a întîmplat şi lui Gheorghe I. Bodea, cel care în iulie ar fi fost necesar să împlinească 73 de ani.

 Cine a fost Gheorghe I. Bodea? Cetatea l-a iubit, l-a apreciat, dar nu întotdeauna i-a fost aproape, căci a ignorat, cu un zîmbet superior, istoricul, scriitorul, constructorul de monografii exhaustive, autor a peste 90 de cărţi şi peste 1800 de articole de specialitate. O contabilitate necesară ce ascunde în aritmetica sa vieţi şi destine, fie că a fost vorba de Avram Iancu, sau Octavian Goga, ori de martirii de la Moisei, de evreii din Nordul Transilvaniei.

 Să vorbim de Ghiţă Bodea la timpul trecut? Este imposibil: cu sufletul zgîriat de lacrimi nu vrem să acceptăm evidenţa unui adevăr în bernă.

 Doctorul în istorie, universitarul cu blazon, Gheorghe I. Bodea a fost un om al iubirilor: a iubit, ca nimeni altul, echipa de fotbal „U”, i s-a dedicat cu scrierea biografică a acestui club sportiv, unic şi irepetabil, dar în aceeaşi măsură, ca o replică la cîntecul de lebădă al dogmatismului. A însoţit-o cu slova tipărită pe Veturia Goga, atunci cînd ridica mausoleul iubirii, ori pe Avrămuţ, Craiul munţilor, în peregrinările sale prin suflet, a dedicat gîndul înalt şi solemn tuturor acelora care au definit, chiar şi prin jertfa supremă, Transilvania românilor şi pe românii Transilvaniei.

 Viaţa se ia şi se tot duce înainte, nedreptăţind adesea eroii; Gheorghe I. Bodea n-a mai putut să treacă strada vieţii pe propriile picioare, dar atunci a inventat nişte aripi speciale, cu care şi-a împlinit zborul, fie pe noua arenă sportivă a Clujului, ori prin reactualizarea fonotecii de aur a Studioului de Radio Cluj, care îi păstrează cu sfinţenie şi opera de ziaristică vorbită.

 S-a luat cu viaţa şi a uitat să mai trăiască: acum se va întîlni cu fata lui cea dragă, Nora, acolo într-un colţ de Rai şi îi va povesti, poate, cît de mici şi pătimaşi sînt cei lăsaţi pe pămînt, sau o să-i depene amintiri despre viitor, în numele prieteniei fără hotare şi a iubirii pentru Ardeal.

 Rămas bun, Gheorghe I. Bodea! Acum, în preajma sărbătorii Sfîntului care ţi-a împrumutat numele său, ne simţim, cu o lacrimă mare apăsînd pe lumină, mai săraci cu o iubire şi mai gîndiţi cu o secundă, cît 73 de ani pămînteni.

 Cetatea se va reconsidera poate, în aprecieri, dar noi, Prietenii tăi dintotdeauna, vom şti să punem o floare la mausoleul iubirii. Pentru că ai construit iubire, prietenie, respect faţă de istorie şi glie, nu poţi fi uitat! Şi vom avea grijă, atîta vreme cît ne bucurăm de soarele vieţii, ca amintirea ta să fie o certitudine că memoria afectivă respiră, nu uită şi aduce prinos de recunoştinţă.

 Somn uşor, dragă Ghiţă, şi noi te vom visa aşa cum te-am ştiut, un zîmbet mare şi generos, din dragoste pentru oameni, pentru clipa lor numită viaţă!

 Cornel UDREA