Mauriţius, insula din Paradis

“Mai întâi a fost creat Mauriţius, apoi Raiul, care este doar o copie a insulei”, sunt cuvinte ce – i aparţin lui Mark Twain, dar care au devenit, în timp, expresia Paradisului. În care natura este cheia. Pentru că natura – plaje întinse, apusuri de soare superbe, platouri, lacuri, cratere stinse de vulcani, vegetaţia luxuriantă, ape de culoarea safirului,… – este cea care atrage şi farmecă, devine subiect pentru scriitori şi artişti plastici, invită la plăcute şi neuitate clipe de intimitate.

Cu Mauriţius, Incze Dănilă surprinde şi nu este o afirmaţie hazardată sau gratuită. Natura îşi găseşte şi are în Incze Dănilă plasticianul care ştie să pună în evidenţă frumosul, frumosul graţie compoziţiilor ample şi de largă respiraţie, tot atâtea soluţii compoziţionale de mare efect cromatic. Dispunerea culorilor auriu – argintiu – bronz, pigmentate cu game luminoase de gri – argintiu, gri – verzui, albastru, galben, trecerile subtile de la lumină la umbre, toate la un loc potenţează frumuseţea locurilor, peisaje marine în marea lor majoritate, de aici şi dorinţa şi invitaţia de a le vizita. Culorile vii, nuanţele calde, calmul epic al imaginilor, tonurile delicate nu fac altceva decât să ‘vorbească’ despre blândeţea tropicului, poveşti inspirate din peregrinările artistului, dar poveşti adevărate, ce trebuie cunoscute.

Mauriţius este o veritabilă surpriză. Afirmaţie ce mă duce cu gândul la cele postulate de Louis Le Nain, citez, “Eu mă folosesc de culori, dar pictez cu sufletul”. Cu sufletul pictează şi Incze Dănilă. Ceea ce mă îndreptăţeşte să afirm că Mauriţius este Incze Dănilă însuşi !

Marine

• vernisaj luni, 18 septembrie, 14. 00, Galeria Făclia •

Mauriţius a fost să fie deschiderea, inspirată, trebuie să recunosc. Continuarea are loc luni, 18 septembrie, când pictorul vernisează o nouă personală, cu un titlu la fel de ofertant, artistic vorbind, Marine.

Demostene ŞOFRON